În expunerea biblică, după momentul Teofaniei de la Botez urmează cel mai misterios episod relatat de Evanghelie, după părerea celor mai mulţi teologi: ispitirea Mântuitorului de către diavol. Abia ieşit din apă, Iisus Se duce în deşert, din mulţime în singurătate. Astfel, Domnul Își începe imediat activitatea mesianică.
Din cauza lăcomiei, a mândriei şi a dorinţei după stăpânire, omul cel dintâi, Adam, a căzut şi s‑a pierdut. Domnul Hristos, al doilea Adam, este ispitit de diavolul, dar are tăria să respingă toate tentativele acestuia şi să rămână credincios şi statornic misiunii Sale mesianice, pe care şi‑a asumat‑o. De aceea, El este şi pilda şi garantul cel mai bun că, la rândul nostru, vom redobândi raiul pierdut, dacă vom avea tăria credinţei cu care să ne împotrivim celui rău şi viclean asemenea Mântuitorului.
Prin răspunsurile pe care Hristos le‑a dat ispitirilor venite din partea înşelătorului, El a indicat omului calea pe care o va avea de urmat, stabilind şi adevărata ierarhie a valorilor de care acesta va trebui să ţină seama pentru a rămâne în comuniune cu Dumnezeu. În modul acesta a fost definitiv afirmat primatul spiritualului şi s‑a evidenţiat faptul că omul nu se va mântui decât prin renunţare la modul său egoist de viaţă, tot mai pregnant astăzi, şi prin adorarea smerită a lui Dumnezeu.