Răspunsurile liturgice vor fi date în manieră bizantină de către cele două grupuri psaltice ale Catedralei: „Sf. Nicodim” şi „Sf. M. Mc. Gheorghe”.

Biserica Ortodoxă a rânduit ca în duminicile de după Învierea Domnului nostru Iisus Hristos să fie centrată atenţia pe anumite fapte şi episoade evanghelice. După ce am mărturisit cu Toma învierea şi dumnezeirea Fiului şi am vestit împreună cu femeile mironosiţe ridicarea Lui din morţi, duminica aceasta suntem chemaţi să privim la slăbănogul ce s-a mântuit prin credinţă şi să urmăm exemplul acestuia, curăţindu-ne de tot păcatul trupesc şi sufletesc.

Evanghelia din „Duminica Slăbănogului” ne descoperă că „în Ierusalim era o Scăldătoare a Oilor, numită Vitezda, care avea cinci pridvoare. În acelea zăcea o mulţime de bolnavi: orbi, şchiopi, uscaţi, aşteptând mişcarea apei. Căci îngerul Domnului se pogora la vreme în scăldătoare şi tulbura apa. Şi cel ce intra cel dintâi, după tulburarea apei, se făcea sănătos de orice boală era stăpânit” (Ioan 5, 1-4). Din mulţimea celor aflaţi în suferinţă, evanghelistul se opreşte asupra unui om, un paralitic. El suferea de acestă boală de 38 de ani. Hristos îl întâlneşte şi îl intreabă dacă doreşte să se facă sănătos. Acesta îi răspunde: „Doamne, om nu am ca, atunci când se tulbură apa, să mă arunce în scăldătoare. Până ce vin eu, coboară altul înaintea mea” (Ioan 5,7).

Iisus Domnul îi spune înainte de a-l vindeca: „Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale”. Puterea de a ierta păcatele este şi o putere vindecătoare. Mântuitorul Iisus Hristos vindecă mai întâi sufletul omului paralizat, care este bolnav din cauza păcatelor nemărturisite sau neiertate, iar după aceea, îi spune: „Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta!”

Desigur, nu toate bolile sunt urmarea păcatelor. Unele boli sunt îngăduite de Dumnezeu tocmai pentru a ne feri de păcate sau pentru a nu ne pune nădejdea în sănătatea noastră trupească mai mult decât în ajutorul lui Dumnezeu.

Evanghelia ne mai arată că avem datoria sa ne îngrijim nu numai de vindecarea trupului, ci mai întâi să ne îngrijim de vindecarea sufletului. Sufletul nostru se îmbolnăveşte prin păcat, devine slăbănog şi slăbănogit. De aceea, păcatul, ca boală a sufletului, trebuie curăţit prin iertare, adică pocăinţă şi spovedanie, iar după ce cautăm mai întâi sănătatea sufletului, putem căuta şi pe cea a trupului.