Slujba Arhierească din această zi a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei având alături un ales sobor de preoți și diaconi, la altarul special amenajat în fața bisericii mănăstirii, iar răspunsurile liturgice au fost date de protopsalți de la Catedrala Episcopală din Drobeta Turnu Severin.
Credincioșii din orașul Strehaia dar și din împrejurimi au venit în număr mare la Sfânta Mănăstire pentru a fi împreună la ceas de rugăciune către Preasfânta Treime.
În cuvântul de învățătură de la finalul Sfintei Liturghii, Ierarhul nostru, Preasfințitul Părinte Nicodim a vorbit credincioșilor despre evlavia pe care au avut-o înaintașii noștri către Dumnezeu punând această mănăstire sub ocrotirea Preasfintei Treimi. De asemenea ierarhul a vorbit credincioșilor despre Arătarea Sfintei Treimi de la Stejarul Mamvri. În finalul cuvântului, Preasfinția Sa a mai pus la inimile credincioșilor câteva învățături folositoare de suflet desprinse dintr-o istorioară duhovnicească.
*
Mănăstirea Strehaia îşi are rădăcinile în a doua jumătate a secolului al XV-lea. Ea este ctitoria boierilor Craioveşti, proprietari ai satului si moşiei Strehaia: Barbu Pârvu, Danciu şi Radu, fiii lui Neagoe ban Strehăianul. Vechea curte boierească, cu biserica şi clădirile ei, a fost reşedinţa Băniei de Strehaia, condusă de Neagoe ban Strehăianul, din 1474 până în 1495, când se mută la Craiova cu primul mare ban Barbu.
Mai multe instituţii sunt atestate aici: Episcopia Severinului între anii 1474-1503, Bănia de Mehedinţi, condusă de bănişorul Mihai Viteazu între anii 1582-1588 (acesta reface palatul boieresc şi biserica), reşedinţă temporară a Ţării Româneşti sub domnitorul Radu Mihnea între 1601-1602 şi Episcopia Strehaiei între 1672-1679.
Actuala mănăstire este ctitoria lui Matei Basarab (1632-1645), descendent pe linie femeiască din Craioveştii lui Pârvu şi a soţiei sale Doamna Elena. În 1645 el rezideşte din temelie biserica, reface zidul de apărare, palatul domnesc şi chiliile, transformând astfel în mănăstire fosta curte a Craioveştilor, înfăţişaţi în naosul bisericii: Barbu, Pârvu şi Danciu. Biserica mănăstirii Strehaia face parte din ultimele creaţii originale ale arhitecturii munteneşti din secolul 17 şi are urmatoarele particularităţi: turlă în formă dreptunghiulară situată pe pronaos, orientarea altarului spre sud (123 grade faţă de nordul magnetic), turnuleţul de acces la turlă pe sud-vestul bisericii, cafasul domnesc aflat în legătura cu palatul domnesc printr-un pod suspendat şi micul contrafort de pe absida altarului.
Constantin Brâncoveanu (1688-1714), descendent şi el pe linie femeiască din Craioveşti, adaugă pridvorul, uşa sculptată de meşterul Ghiura, reface zidul de apărare şi palatul domnesc în 1693.
În 1821 Mănăstirea Strehaia este ocupată fără lupte de Tudor Vladimirescu în ziua de 30 ianuarie. În timpul revoluţiei de la 1848, Mănăstirea Strehaia, prin arendaşul său Alex Nenciu, a oferit pentru cauza revoluţiei venitul său pe un an de zile, adica 30 000 lei.
În 1826 mănăstirea este restaurata de protosinghelul Axinte Stănescu şi se realizează o nouă pictura de către zugravul Barbu, peste vechea pictură în frescă a lui Matei Basarab si C-tin Brâncoveanu.
Prima descriere a mănăstirii aparţine lui Paul de Alep, însoţitorul de călătorie al Patriarhului Macarie de Antiohia, în 1658. În 1731 mănăstirea este descrisă minuţios de către maiorul I.C. Weiss, în timpul ocupaţiei austriace vremelnice a Olteniei.
În 1863 viaţa monahală este desfiinţată, iar averile mănăstirii secularizate, aşa încât clădirile din interior se deteriorează, până în 1963, când au loc cercetări arheologice şi se restaurează.
După 1990 se reia viaţa monahală cu călugări, iar din 2007 cu maici.
În data de 9 august 2021, a fost sfințit un Cenotaf amplasat în curtea Mănăstirii Strehaia în vecinătatea ruinelor curții domnești din încinta Mănăstirii Strehaia. Cenotaful a fost ridicat aici de Episcopia Severinului și Strehaiei cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Nicodim pentru a marca împlinirea a 420 în ziua de 9 august 2021, de la uciderea mișelească a marelui Voievod Mihai Viteazul, precum și pentru a cinsti cum se cuvine memoria acestui mare voievod.