Slujba Euharistică a început în jurul orei 09:00, iar răspunsurile stranei au fost date de psalţii Catedralei Episcopale din municipiu.
Slujba arhierească din această parohie a fost prilejuită și de faptul că în această zi părintele paroh Gheorghe-Claudiu Popescu şi-a serbat onomastica.
La finalul Sfintei Liturghii părintele Adrian Antonie Olarean, consilierul administrativ al Eparhiei Mehedințene, a dat citire sinaxarului Sfântului Mare Mucenic Gheorghe.
După acest moment ierarhul mehedințean a pus la inimile credincioșilor prezenți cuvânt de învățătură despre viaţa mucenicească a Sfântului Gheorghe ca model de viaţă pentru creştini: „Vreau să aduc aminte că dintre toţi sfinţii, un loc foarte important îl ocupă mucenicii sau martirii, deoarece aceştia sunt cei care şi-au dat viaţa pentru Hristos. Aceştia au conştientizat că dobândirea veşniciei în Hristos, adică dobândirea mântuirii este mult mai importantă decât viaţa aceasta trecătoare. La această credinţă în mântuire trebuie să ajungă fiecare creştin. În aceasta stă esenţa de a fi creştin, a crede în viaţa veşnică împreună cu Hristos. Să fim gata să ne dăm viaţa pentru Hristos.
Creştinii ortodocşi, potrivit vechii rânduieli bisericeşti, cinstesc în mod deosebit, ca şi la ceilalţi sfinţi, ziua morţii Sfântului Marelui Mucenic Gheorghe, ca zi a naşterii sale la o nouă viaţă, fericită şi veşnică. Cunoscând viaţa sfântului, ei văd cu ochii credinţei modelul adevăratului creştin din secolul al IV-lea, aureolat de nimbul martiric şi pătruns de dragostea lui Hristos, de care nici moartea nu l-a despărţit. Chipul sfântului este pentru ei călăuză luminoasă spre cunoaşterea adevărului care este Hristos şi el le dă curaj în lupta împotriva patimilor şi tuturor relelor care duc la vrajbă între fraţi.”
Părintele paroh Popescu Gheorghe-Claudiu a mulțumit Preasfințitului Părinte Nicodim pentru frumoasele cuvinte de apreciere și pentru purtarea de grijă pe care o are față de această parohie. De asemenea, a mulțumit tuturor credincioșilor prezenți, cât și celor care au contribuit la înfrumusețarea acestei sfinte biserici pentru întâmpinarea zilei de hram.
În încheire, doi tineri enoriaşi ai parohiei au încântat inimile credincioşilor cu două pricesne adaptate perioadei Postului Mare.
Parohie înființată în perioada interbelică în partea de răsărit a orașului Turnu Severin, ca urmare a extinderii acestuia, în condițiile în care până la biserica parohială din suburbia Banovița era o distanță de 2 km, relativ greu de străbătut de către credincioși.
Piatra de temelie a bisericii s-a pus în anul 1936 pe un teren situat între străzile Adrian, căpitan Puiu Lepri și Independenței, ce fusese solicitat imediat după Războiul Întregirii Țării de către populația din acest cartier al orașului pentru construcția a două instituții fundamentale: o școală de băieți (viitoarea Școală de Băieți nr. 4) și o biserică.
Până în 1938 s-a ajuns cu construcția bisericii la centura de deasupra ferestrelor, rămasă neexecutată, din cauza vitregiilor vremurilor. Întrerupte, lucrările au fost reluate abia în 1942, prelungindu-se până în anul 1952, când construcția a fost terminată la roșu și acoperită cu tablă. În anii următori, s-a continuat cu tencuielile interioare și exterioare, biserica a fost pictată și înzestrată cu mobilierul necesar, fiind gata pentru târnosire prin grija părintească și ajutorul substanțial al Î.P.S. Firmilian, din fondurile Sfintei Arhiepiscopii a Craiovei, după cum glăsuiește pisania. În esență, biserica a fost însă construită cu daniile credincioșilor din parohie și din întreg orașul Turnu Severin, dar și din alte localități.
