Slujba de prohodire a fost oficiată de Preasfințitul Părinte Nicodim Episcopul Severinului și Strehaiei având alături un sobor de 20 de preoți slujitori, preoți care l-au cunoscut de-a lungul întregii păstoriri a părintelui Grigore Petrescu , ca protoiereu al Protoieriei Drobeta Turnu Severin dar și ca Vicar eparhial. Au participat alături de soborul slujitor, membrii familiei părintelui dar si mulțime de credincioși din toate satele comunei Godeanu pe care i-a păstorit mulți ani cu dăruire.

Necrologul de la finalul slujbei de prohodire a fost rostit de părintele actual vicar eparhial , părintele Mihai Zorilă care a evocat presonalitatea părintelui Grigore Petrescu. Un lucru inedit pe care l-a scos în evidență părintele Mihai Zorilă a fost remarcabila statornicie a părintelui Grigore față de parohia Godeanu, care după ce a fost transferat la Parohia Sfântul Mare Mucenic Gheorghe din Drobeta Turnu Severin, văzând iubirea enoriașilor din parohia Godeanu față de el, a ales sa ceară mitopolitului de atunci al Olteniei, Înaltpreasfințitului Teoctist Arăpașu, să fie tranferat înapoi în parohia Godeanu, fapt ce a atras admirația Ierarhului față de părintele Grigorie.

De asemenea Părintele Mihai Zorilă a asemănat pe părintele Grigore cu vrednicul de pomenire părinte Dumitru Stăniloae al cărui exemplu de viețuire și râvnă către cele sfinte l-a avut părintele Grigore toată viața.

Un alt prieten apropiat al părintelui Grigore Petrescu, Părintele Stelian Zoican a menționat câteva întâmplări din viața de studenție a părintelui Grigore evocând aprecierea pe care au avut-o profesorii săi din Facultatea din București pentru părintele mehedințean.

La finalul cuvântărilor Preasfințitul Părinte Nicodim a amintit câteva momente care și-au pus amprenta asupra formării sale duhovnicești. Preasfinția sa a amintit momente de incărcătură emoțională deosebită: „prima dată când am intrat în sfântul altar, copil fiind, a fost aici la această micuță biserică, unde nu aveam loc foarte mulți credincioși în biserică și de aceea părintele Grigore n-a luat pe noi copiii în sfântul altar, atunci a fost pentru prima dată când am vazut cum slujește un preot Sfânta Liturghie. Tot părintele Grigore m-a încurajat sa merg la mănăstire, el avea o mare stimă pentru monahii de la Schitul Topolniței”.

*

Părintele Grigore Petrescu a trecut la Domnul în ziua Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, din anul Domnului 2021 după o îndelungată suferinţă. Râu de lacrimi, la trecerea Sfinției Sale în veșnicie! A fost atât de bun, de blând, de milostiv...

Preotul Grigore Petrescu a fost unul dintre cei mai respectaţi şi iubiţi slujitori din Episcopia Mehedinţiului şi Strehaiei.

Cu greu se pot găsi cuvinte prin care poporul credincios al Mehedinţiului să-şi poată arăta recunoștința pentru tot ce a înfăptuit părintele Grigore Petrescu în cei 83 de ani de viaţă şi ca slujitor al lui Dumnezeu timp de 50 de ani. Jertfelnicia specifică sufletelor nobile l-a caracterizat şi pe părintele care şi-a închinat viaţa slujirii lui Hristos şi a credincioşilor, trudind cu o impresionantă dăruire la propășirea Bisericii lui Hristos în parohiile pe care le-a păstorit.

S-a născut la 11 septembrie 1938, ca al treilea copil al lui Nicolae și Alexandrina Petrescu din comuna Godeanu, județul Mehedinți. Tatăl său a fost cântăreț bisericesc, iar mama casnică, având două surori, Anica și Elena. A urmat Seminarul Teologic de la Mofleni (Dolj), absolvindu-i cursurile în 1958, iar în 1961 s-a înscris la Facultatea de Teologie Ortodoxă de Grad Universitar din București, pe care a absolvit-o în 1965. 1966 a fost anul chemării către cinstea preoţiei, fiind hirotonit de către vrednicul de pomenire Mitropolit Firmilian al Olteniei.

Păstor jertfelnic şi dăruitor pentru oile cele cuvântătoare

A fost unul dintre cei mai respectaţi preoţi pe care i-a avut Severinul şi Mehedinţiul. A slujit cu evlavie, credinţă şi tact pastoral Biserica lui Hristos timp de 50 de ani, fiind foarte stimat de credincioşii din parohiile Godeanu, Marga, Cireşu, Bunoaica şi „Sfântul Gheorghe” din Drobeta-Turnu Severin. Pentru slujirea jertfelnică, calităţile de bun chivernisitor al treburilor bisericeşti şi pentru pregătirea teologică a fost apreciat şi respectat de clerul şi ierarhii din Oltenia. Toate aceste calităţi pastorale au făcut să îi fie încredinţate responsabilităţi administrative, fiind pe rând: inspector misionar, secretar la Protoieria Drobeta-Turnu Severin, apoi, din 1985, protopop al acestui protopopiat, iar din 2004 până în 2009 îndeplinind cinstea de vicar eparhial. După pensionarea din anul 2009 s-a întors alături de enoriaşii din satele Godeanu şi Păuneşti, pe care i-a păstorit cu aceeaşi dedicare şi dragoste ca în primii ani de preoţie.

În anul 1975, când a fost transferat la Parohia „Sfântul Gheorghe” din Drobeta-Turnu Severin, o adâncă tristeţe a umplut inimile credincioşilor din Parohia Godeanu, care s-au despărţit plângând de părintele lor. Au fost solicitări către Arhiepiscopia Craiovei ca el să revină, pentru că enoriaşii sufereau după păstorul lor, iar părintele Grigore, ataşat de ei, după un an şi jumătate a cerut să-i fie aprobată reîntoarcerea la Parohia Godeanu. Gestul părintelui l-a impresionat pe Mitropolitul Teoctist, viitorul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, dar şi pe membrii Departamentului Cultelor, care au rămas miraţi că un preot din România lasă o parohie bună, de oraş, şi se întoarce la o parohie de ţară. În tot acest timp, părintele Grigore Petrescu şi-a arătat dragostea sau ataşamentul faţă de valorile perene ale Bisericii şi neamului nostru românesc, precum şi vivacitatea ori tinereţea spirituală cu care l-a înzestrat Dumnezeu pe devotatul şi iubitul Său fiu slujitor.

Prin dragoste, părintele a ştiut să râdă cu cel care râde, să plângă împreună cu cel care plânge, să se bucure cu cel care se bucură şi, mai ales, să se roage, în comuniune deplină cu cel care a venit să se roage!

Am pierdut un părinte vrednic, un om deosebit, dar am câștigat în ceruri un rugător neobosit pentru noi toți.

Bunul Dumnezeu să îl ierte şi cu drepţii să îl numere!