Slujba din această zi a fost săvârșită în fața bisericii noi din satul Balotești de către Preasfințitul Părinte Nicodim Episcopul Severinului și Strehaiei și un sobor de cinci preoți și doi arhidiaconi.
Răspunsurile liturgice au fost date de către psalți ai Catedralei Episcopale din Drobeta Turnu Severin
Din soborul de preoți slujitori a făcut parte părintele arhimandrit Gherasim Armulescu, starețul Mănăstirii Topolnița, mănăstire care a avut până anul trecut în grijă și acest sat Balotești, părintele Cătălin Țăruș de la Catedrala Episcopală din Drobeta Turnu Severin, Părintele Sorin Iliescu de la Parohia Izvorul Bârzii, părintele Daniel Vătuiu de la Parohia Calea Hinovei Șimian, părintele Petru Trotea, parohul acestei biserici și părinții arhidiaconi Constantin Gama și Bogdan-Costel Chirea de la Catedrala Episcopală din Drobeta Turnu Severin.
Parohia Balotești este păstorită de către Părintele Petru Trotea și are în grijă satul Balotești, satul Schitul de Sus și satul Schitul Topolnitei.
Biserica Nouă a satului Balotești a fost începută în anul 2006 din necesitatea de a avea o biserică mai mare și pentru faptul că vechea bisericuță aflată în cimitirul satului Balotești a rămas la marginea satului localitatea extinzându-se în partea de vest. Înainte de finalul Sfintei Liturghii Preasfințitul Părinte Nicodim a citit rugăciuni speciale pentru izbăvirea de boli molipsitoare precum și rugăciunile rânduite de Sfântul Nicodim de la Tismana pentru a se citi la Ciumarca.
La finalul Sfintei Liturghii Preasfințitul Părinte Nicodim a îndemnat pe credincioși să sporească rugăciunea acum mai mult ca oricând. Deasemenea Preasfințitul Părinte Nicodim a vorbit celor prezenți despre această rânduială, Ciumarca, rânduială care se mai păstrează doar în satele de munte ale județului Mehedinți. Ierarhul a pus la inimile credincioșilor și un cuvânt despre puterea rugăciunii obștești mai ales în vreme de încercări.
Cunoscută şi sub numele de „moartea neagră", ciuma a fost una dintre cele mai violente pandemii din istoria omenirii, despre care se crede că ar fi izbucnit în Asia, răspândindu-se în Europa după anul 1347, unde a creat mare panică. Cel mai probabil, ea a ajuns în zonă prin intermediul corăbiilor, care făceau comerţ intens în acea vreme.
Scrierile veacului şi cercetările ulterioare arată că o treime din populaţia mondială a pierit de această molimă. Cu toate acestea, pe meleagurile noastre, numeroşi oameni au fost tămăduiţi prin lucrarea lui Dumnezeu şi mijlocirea Sfântului Nicodim de la Tismana. Potrivit tradiţiei, prin aceste locuri a trecut sfântul care, văzând suferinţa celor care erau bolnavi de ciumă, se ruga pentru ei, iar aceştia prin post şi rugăciune se vindecau. Sfântul Nicodim a rânduit pentru fiecare sat o zi de vineri în care să se săvârşească Sfânta Liturghie la intrarea în localitate şi apoi să se citească rugăciunile de îndepărtare a bolilor molipsitoare. Aşa se face că în fiecare sat din zona de munte a Mehedinţiului se sărbătoreşte Ciumarca, zi de rugăciune obştească, pentru ca Dumnezeu să îi ferească pe locuitori de toate bolile sufleteşti şi trupeşti. Cu acest prilej, fiii satelor se revăd şi se bucură. Deşi se consumă mâncăruri de post, Ciumarca a devenit pentru fiecare sat un al doilea hram, o a doua sărbătoare a localităţii respective.
În timp ce majoritatea zilelor de prăznuire de peste an sunt aghiocentrice, având în mijloc imaginea unuia sau mai multor sfinţi, Ciumarca şi-a croit o altă cale către celebrarea religioasă. Actul constitutiv al sărbătorii locale îl reprezintă o minune de amploare, a cărei puternică impresie a reverberat şi a făcut posibilă transmiterea anamnetică a ei până în contemporaneitate. Pentru mehedinţeni, şi mai ales pentru localnici, sunt importante atât experierea sărbătorii la nivelul personal, al intimităţii şi profunzimii duhovniceşti, cât şi formele exterioare de manifestare a acesteia.
