Ierarhul a liturghisit alături de un ales sobor de preoți și diaconi, împărtășind credincioșilor cuvânt de învățătură și chemare la viețuire îmbunătățită, după cuvântul Sfinților Părinți care ne îndeamnă la „lucrul lăuntric al inimii” (Sf. Grigorie Palama) și la „lucrarea credinței prin iubire” (Sf. Ioan Hrisostomul). În lumina dogmaticii ortodoxe, Sfânta Liturghie a fost trăită ca „taina împărăției celei neclintite”, în care cerul și pământul se unesc prin harul Duhului Sfânt.
În tradiția liturgică a Bisericii Ortodoxe, cântarea psaltică reprezintă nu doar o podoabă a cultului, ci o lucrare duhovnicească esențială, prin care poporul lui Dumnezeu este chemat la comuniune, la rugăciune și la înălțare sufletească. În cadrul Sfintelor Slujbe, prezența unui grup psaltic bine pregătit împlinește cu fidelitate rânduiala moștenită din vechime și dă glas frumuseții dogmatice și mistice a Ortodoxiei.
Sfinții Părinți au subliniat adesea rolul cântării în lucrarea rugăciunii. Sfântul Vasile cel Mare arată că psalmodia „aduce liniștea sufletului și unește mintea cu Dumnezeu”, iar Sfântul Ioan Gură de Aur subliniază că atunci când Biserica cântă, „îngerii se unesc cu oamenii în aceeași slăvire”. Aceste învățături pun în lumină faptul că actul cântării în biserică nu este o simplă interpretare muzicală, ci o participare la viața harică a Trupului lui Hristos. Astfel grupul Psaltic „Sf. M. Mc. Gheorghe” nu a îndeplinit doar un rol muzical, ci unul pastoral și duhovnicesc: întărirea unităţii credincioșilor, înfrumusețarea Sfintelor Slujbe și cultivarea unei atmosfere care sprijină rugăciunea și trezvia minții, atât de lăudate în scrierile filocalice. Cântarea lor devine o mărturie vie că frumusețea credinței se exprimă nu doar prin cuvânt, ci și prin glas, într-o slavoslovie care unește cerul cu pământul.
Sfântul Vasile cel Mare spunea că psalmodia „aduce pacea inimii și apropie mintea de Dumnezeu”, iar Sfântul Ioan Gură de Aur arăta că atunci când Biserica cântă, „îngerii se alătură oamenilor în aceeași slavoslovie”. Prin cântările lor, membrii grupului transmit credincioșilor adevărurile dogmatice într-o formă vie, caldă și rugătoare, transformând teologia în armonie.
Sute de severineni au venit cu evlavie pentru a participa la slujbă și pentru a primi binecuvântarea Păstorului lor duhovnicesc. Atmosfera de rugăciune a reflectat unitatea eclesială despre care vorbeau și marii părinți patristici, potrivit cărora „Biserica este locul în care se vindecă firea omului și se restaurează chipul lui Dumnezeu în noi” (Sf. Atanasie cel Mare). Prin prezența lor numeroasă, credincioșii au arătat dorul după Dumnezeu și fidelitatea față de Tradiția vie a Ortodoxiei, precum și atașamentul față de ierarhul lor, „icoană a blândeții și a slujirii jertfelnice”.
În cuvântul său, Preasfințitul Părinte Nicodim a evidențiat importanța mărturisirii credinței, urmând exemplul Sfântului Apostol Andrei, „propovăduitor al luminii celei necreate”, care a adus Evanghelia pe pământul românesc. Totodată, Părintele Episcop i-a îndemnat pe credincioși să își păstreze sufletul „în pacea lui Hristos”, să cultive viața morală creștină și să rămână statornici în rugăciune și milostenie, după cum ne învață acești mari sfinți ai bisericii noastre care au dus o viață plină de iubire întru Hristos Dumnezeu.
Preacucernicul Părinte Consilier Economic, dar și paroh al Bisericii Sfântul Apostol Andrei, Ionuț Ștefan a adresat mulțumirile sale Milostivului Dumnezeu, Păstorului său, părinților slujitori, dar și credincioșilor care și-au umplut inimile cu căldură și iubire, pregătindu-se pentru această perioadă de urcare spre noul Betleem și pentru a primii Nașterea Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
La final, bucuria duhovnicească s-a revărsat peste întreaga comunitate parohială, care a trăit această zi ca pe un prilej de întărire în credință și de reînnoire sufletească. Vizita arhierească a marcat într-un mod luminos viața parohiei și a adus mărturia vie că „unde este episcopul, acolo este Biserica” (Sf. Ignatie Teoforul).
Articol scris de Alexandru Cătălin Trăilescu
