Părintele Episcop a fost primit de un grup de copii îmbrăcați în costume populare și purtând în mâini buchete de flori. Preacucernicul Părinte Antonie Olarean, consilier al Sectorului Administrativ al Episcopiei Severinului şi Strehaiei, a rostit binecuvântarea mare, moment ce desemnează începutul Sfintei Liturghii.
La finalul slujbei, Preasfinția Sa l-a instalat în funcția de preot slujitor, pe preacucernicul părinte Daniel Marinescu, funcția de preot slujitor fiind vacantă în urma plecării părintelui Alexandru Toma la Craiova. Părintele Daniel Marinescu a primit Evanghelia, Sfânta Cruce și Liturghierul ca semne ale misiunii de păstor ce o va îndeplini în noua parohie.
Părintele protoiereu Ionuț-Claudiu Semenescu i-a îndemnat pe credincioși să îl primească pe tânărul preot cu bucurie, încurajându-i să îi fie alături în această misiune în Biserica Luptătoare.
La rândul său, părintele Daniel Marinescu a mulțumit ierarhului, familiei și credincioșilor care i-au fost alături. De asemenea, în cuvintele sale, părintele a subliniat cât de important este să ne purtăm unii pe alții în rugăciuni, că și preotul are nevoie la rândul său de rugăciunile credincioșilor.
Preacucernicul părinte Cristian Raicu, parohul bisericii „Sfântul Ion Botezătorul”, a vorbit despre bucuria românilor cu prilejul Zilei Naţionale a României, un moment festiv, şi ziua în care părintele Daniel Marinescu își începe activitatea ca și păstor de suflete, păstor al turmei lui Hristos în noul staul.
Biserica cu hramul Sfântul Ioan Botezătorul este cunoscută şi sub denumirea de Biserica „Grecescu”, construită lângă spitalul Grecescu, ambele având aceiaşi ctitori, pe boierul Ioan Stoian Grecescu şi soţia sa, Ioana. Pictura în stil neorenascentist, terminată în 1872, a fost executată de renumitul pictor Gheorghe Tattarescu, pe banii (1000 de galbeni imperiali austrieci) donaţi de Gh. Poenaru şi soţia sa Maria, nepoții ctitorilor. Din 1884, prin decizia Consiliului Comunal Turnu Severin, biserica a devenit Catedrala Ortodoxă a Severinului.
Biserica a suportat două mari cutremure, în 1940 și în 1977, fapt pentru care de fiecare dată s-a impus efectuarea unor reparații. După circa 150 de ani de viață, zidurile au nevoie de intervenții periodice, care trebuie făcute odată la circa cinci-șapte ani.
De asemenea, în 1946 a avut loc refacerea acoperișului, după distrugerea lui de către bombardamentele aliate din primăvara și vara anului 1944. În 1917, acoperișul din tabla de cupru fusese luat de armata de ocupație și refăcut în 1919 cu tablă obișnuită.
Articol scris de Trăilescu Alexandru Cătălin
