Răspunsurile liturgice au fost oferite de maicile mănăstirii, care, prin cântarea lor plină de evlavie și armonie, au contribuit la frumusețea și solemnitatea slujbei, creând un cadru de rugăciune profund și înălțător.
În cuvântul de învățătură, Preasfințitul Părinte Qais a vorbit credincioșilor despre clădirea unui templu viu, templu solid, pentru Sfântul Duh, care se află deja în noi, dar pe care nu de cele mai multe ori nu îl accesăm. Relația om – Dumnezeu este de multe ori tratată ca una formală şi nu Îl considerăm pe Dumnezeu cu adevărat ca fiind Dumnezeu și Mântuitor al sufletelor noastre.
„Litugrhia ar trebui să fie primul moment care vine în minte atunci când vreau să mă întâlnesc cu Mântuitorul Hristos și să Îl gust pe deplin, să îi ofer un cămin călduros în sufletul meu” (Preasfințitul Qais Sadiq)
Preasfințitul Părinte Nicodim a mulțumit Bunului Dumnezeu, Preasfințitului Părinte Qais, Maici starețe, obștii și pelerinilor care au venit și în această zi de departe pentru a se bucura de binecuvântările arhierești.
Mănăstirea Sfânta Ana, așezată într-un cadru natural deosebit, deasupra orașului Orșova, rămâne un loc de referință pentru viața duhovnicească a credincioșilor din Clisura Dunării. Prin liniștea sa și prin rânduiala monahală statornică, acest așezământ oferă pelerinilor un spațiu de reculegere, rugăciune și întâlnire cu Dumnezeu.
Mănăstirea Sfânta Ana, unul dintre cele mai reprezentative așezăminte monahale din Clisura Dunării, își are începuturile în perioada interbelică, fiind ctitorită între anii 1936–1939 de către cunoscutul jurnalist și om politic Pamfil Șeicaru, ca act de recunoștință adus lui Dumnezeu pentru salvarea sa providențială în timpul Primului Război Mondial și ca omagiu adus eroilor căzuți pe câmpul de luptă. Așezată pe coama Dealului Moșului, dominând orașul Orșova și defileul Dunării, mănăstirea se distinge printr-o amplasare deosebită, cu puternică încărcătură simbolică și memorială. După o perioadă de întrerupere a vieții monahale în timpul regimului comunist, când ansamblul a fost secularizat și utilizat în scopuri laice, așezământul a fost reactivat după anul 1990, fiind restaurat și redat cultului, devenind mănăstire de maici cu viață de obște. Ansamblul monahal cuprinde biserica cu hramul „Adormirea Sfintei Ana”, chilii, clopotniță, muzeu memorial dedicat ctitorului, precum și alte spații gospodărești și culturale, toate integrate într-un cadru natural de o rară frumusețe, care favorizează reculegerea și rugăciunea. Astăzi, mănăstirea reprezintă un important centru spiritual și de pelerinaj, în care tradiția liturgică și viața monahală se împletesc armonios cu memoria istorică și identitatea națională.
Articol scris de Trăilescu Alexandru Cătălin
