Episodul de relatat de pericopa evanghelică din această duminică este parte a unei narațiuni mai ample. Una care prezintă o suită de minuni făcute de Mântuitorul. În imediata vecinătate a potolirii furtunii pe mare se găsesc cele petrecute în Gadara. Va fi urmat de cel care vorbește despre vindecarea unui slăbănog. Narațiunea Îl prezintă aici pe Hristos nu doar în ipostaza Taumaturgului, ci și în cea a Dumnezeului capabil să alunge demonii.

Pentru cel obișnuit cu lectura Scripturii în Biserică astfel de întâlniri, între Domnul Iisus Hristos și iad, nu sunt spectaculare. Evangheliile ce le citim, cu foarte mici excepții și în perioade foarte atent alese din an, nu sunt deloc despre filozofarea ori teoretizarea credinței. Ci despre viață. Să producă în noi schimbarea de care avem nevoie ca să înțelegem sensul nostru pe pământ. Înțelegând sensul prezenței Mântuitorului în viețile noastre. Așa este și cu Evanghelia Duminicii acesteia. O Duminică a întâlnirii la limita, deloc festivă, între iad și Dumnezeu.