În viața Bisericii, nimic nu are o mai mare încărcătură duhovnicească decât rugăciunea obștească, rostită și trăită în timpul Sfintei Liturghii. Acest moment sfânt, în care sufletele credincioșilor se înalță împreună spre Dumnezeu, devine un spațiu tainic al prezenței harului, în care omul simte mai profund lucrarea lui Hristos în viața sa.
Într-o lume tot mai grăbită și mai frământată, rugăciunea obștească din timpul Sfintei Liturghii rămâne un liman de pace, o școală a iubirii și un medicament al sufletului. Ea adună, unifică, vindecă și luminează, așezând fiecare inimă în brațele Părintele Ceresc.
Sfânta Scriptură ne descoperă dintru început puterea rugăciunii comune, atunci când Mântuitorul spune către ucenicii Săi: „Că unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor” (Matei 18, 20). În lumina acestor cuvinte, fiecare Liturghie se transformă într-o adevărată împreună-lucrare a credincioșilor cu Dumnezeu, o unire a inimilor care se roagă într-un singur suflet și o singură nădejde.
Sfinții Părinți subliniază cu tărie această realitate. Sfântul Ioan Gură de Aur afirmă că rugăciunea comună este mai puternică decât rugăciunea individuală, pentru că în ea „glasurile se unesc, iar inimile se aprind una de la alta”. Prin participarea la rugăciunea obștească, credinciosul se învăluie în atmosfera sfințitoare a cântărilor, a lecturilor biblice și a binecuvântărilor liturgice, care curățesc mintea și întăresc sufletul în fața încercărilor vieții.
Mai mult decât atât, rugăciunea obștească devine o mărturie a unității Bisericii, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel: „Noi, cei mulți, un trup suntem în Hristos” (Romani 12, 5). În fața Sfântului Altar, întreaga comunitate devine o singură familie, purtându-și poverile, nădejdile și rugăciunile într-o solidaritate creștină ce depășește orice diferență.
Conform evangheliei rânduite (Luca 13, 10-17), Preasfințitul Părinte Nicodim a vorbit credincioșilor severineni despre invidie „omul invidios nu poate privi către Dumnezeu”.
În loc ca mai-marele sinagogii să se bucure de binele aproapelui său, el se lasă cuprins de invidie și de mândrie rănită. Invidia îl orbește, nu mai vede femeia vindecată, nu mai simte bucuria comunității, nu mai recunoaște lucrarea lui Dumnezeu. Tot ce vede este faptul că altcineva, Mântuitorul face bine, iar el nu mai primește laudele.
Sfântul Ioan Gură de Aur spune că:„Invidia este singurul păcat care nu aduce nici o plăcere celui care îl săvârșește, ci doar durere.” Mai-marele sinagogii nu se bucura nici el, nici pe alții nu-i lăsa. Mântuitorul le descoperă adevărul răspunzându-i cu blândețe și autoritate, arătând că este firesc să faci binele oricând, iar eliberarea unui suflet este mai importantă decât orice regulă înțeleasă greșit. „Toți cei ce erau împotrivă se rușinau, iar poporul se bucura de toate faptele mărite ce se făceau prin El.”(Sfântul Evanghelist Luca).
Evanghelia de azi ne arată clar invidia nu suportă binele altuia, invidia răstălmăcește adevărul, invidia ne pune împotriva lucrării lui Dumnezeu fără să ne dăm seama, invidia ne ține „gârbovi” la suflet, asemenea femeii de 18 ani, doar că boala ei era trupească, iar a noastră este lăuntrică. Dar, la fel ca pe femeia gârbovă, Mântuitorul Hristos poate îndrepta și sufletul gârbovit de invidie, dacă omul vrea să-L lase.
La finalul Sfintei Liturghii, grupul de colindători ai Grădiniței cu program prelungit nr. 7 al Școlii Gimnaziale „Dimitrie Grecescu”, coordonați de către doamnele profesoare pentru învăţământul preşcolar Loredana Călăfir, Laura Golici, Alina Modoran și Alexandra Ticuș, au umplut Catedrala Episcopală de emoție și lumină, vestind Nașterea Domnului prin colindul sfânt, păstrat din neam în neam. În glasurile lor curate s-a împlinit profeția prorocului Isaia: „Poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare” (Isaia 9, 2).
Cântările tradiționale, încărcate de duhul copilăriei și al credinței curate, au așezat în inimile celor prezenți bucurie, nădejde și o apropiere discretă, dar reală, de taina întrupării Fiului lui Dumnezeu. Așa cum spune Sfântul Grigorie Teologul: „Hristos Se naște - slăviți-L! Hristos din cer vine - întâmpinați-L!”.
După încheierea programului de colinde, fiecare copil a primit un dar de la Preasfinţitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei.
Într-o lume tot mai tulburată, astfel de momente devin izvoare de pace și reînnoire. Ziua de sărbătoare s-a încheiat ca o binecuvântată arvună a bucuriei ce se va revărsa peste întreaga creștinătate în Noaptea Sfântă a Nașterii Domnului, chemând pe fiecare credincios să trăiască în lumină, dragoste și recunoștință.
Articol scris de Trăilescu Alexandru Cătălin
