În duminica a XXXI-a după Rusalii luăm aminte la cuvântul lui Dumnezeu aflat în Sfânta Evanghelie după Luca, cap. 18, vers. 35-43, unde se vorbeşte despre minunea vindecării orbului din Ierihon. Strigătul orbului din Ierihon se transmite şi astăzi, atât în celebrarea somptuoasă a Liturghiei bizantine, cât şi în plânsul smerit al celui ce caută mai presus de orice iertarea. Şi monahul şi vlădica, şi credinciosul şi învăţatul adaugă strigăt la strigătul orbului: „Iisuse, Fiul lui David, fie-Ţi milă de mine!”. Şi aşa se păstrează şi se duce mai departe strigarea, doar, doar, va auzi Cel ce a făcut urechea şi a sădit auzul.

„În vremea aceea, pe când se apropia Iisus de Ierihon, un orb şedea la marginea drumului şi cerşea. Şi, auzind mulţimea trecând, el a întrebat: ce este aceasta? Şi i-au spus lui că trece Iisus din Nazaret. Atunci el a strigat, zicând: Iisuse, Fiul lui David, fie-ţi milă de mine. Iar cei care mergeau înainte îl certau, ca să tacă; el însă şi mai tare striga: Fiul lui David, fie-ţi milă de mine! Iar Iisus s-a oprit şi a poruncit să-l aducă la Dânsul; şi, când s-a apropiat, l-a întrebat, zicând: ce vrei să-ţi fac? Iar el a spus: Doamne, să văd. Şi Iisus i-a zis: vezi! Credinţa ta te-a mântuit. Şi îndată a văzut şi a mers după Iisus slăvind pe Dumnezeu, şi tot poporul, văzând aceasta, a dat laudă lui Dumnezeu.”