Slujba Euharistică a început în jurul orei 09:00, iar răspunsurile stranei au fost date de psalţii Catedralei Episcopale din municipiu.
Slujba arhierească din această parohie a fost prilejuită și de faptul că în această zi Părintele paroh Gheorghe-Claudiu Popescu şi-a serbat onomastica.
La finalul Sfintei Liturghii Ierarhul mehedințean a pus la inimile credincioșilor prezenți cuvânt de învățătură despre viaţa mucenicească a Sfântului Gheorghe ca model de viaţă pentru creştini: „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, prin ceea ce s-a întâmplat la martirizarea sa, a reuşit să îmbărbăteze pe cei care au primit să ducă la îndeplinire hotărârea de a fi martirizaţi. Era vorba de cei care treceau, în acele vremuri, prin porcese nedrepte, de nişte hotărâri nedrepte pe care judecătorii vremii le luau.
Aşa cum lumea l-a urmat pe el, şi creştinătatea a sporit în evlavie şi drept urmare şi strămoşii noştri de aici l-au luat ca ocrotitor al oraşului, ca model de bărbăţie şi credinţă. El este un model şi pentru tinertul de astăzi şi pentru noi toţi, deoarece ca tânăr s-a înfrânat, a biruit patimile. Noi astăzi nu ne mai luptăm cu împăraţi persecutori, ci ne luptăm împotriva vrăjmaşului diavol care ne încearcă prin patimi, ne ispiteşte şi doreşte ca noi să cădem de la voia lui Dumnezeu şi să trăim în păcat şi astfel să nu avem parte de Împărăţia Cerurilor.”
Părintele paroh Popescu Gheorghe-Claudiu a mulțumit Preasfințitului Părinte Nicodim pentru frumoasele cuvinte de apreciere și pentru purtarea de grijă pe care o are față de această parohie: „Sărbătoarea Învierii Domnului nostru Iisus Hristos este prelungită de praznicul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, ocrotitorul bisericii noastre. Cu acest prilej, Preasfinţitul Părinte Nicodim ne-a făcut bucuria să fie în mijlocul nostru, să ne dăruiască arhiereasca binecuvântare şi împreună să înălţăm rugăciune către Preamilostivul Dumnezeu şi către Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, să ne ajute să fim şi noi asemenea lui, biruitori împotriva păcatului şi pe calea mântuirii.
În numele dumneavoastră, aş dori să mulţumesc Preasfinţitului Părinte Nicodim pentru că se află în mijlocul nostru şi să îl rugăm să fie alături de noi ori de câte ori Preasfinţia Sa doreşte să ne dăruiască arhiereasca binecuvântare, pentru că enoriaşii parohiei noastre, comitetul parohial, consiliul parohial primesc cu bucurie prezenţa Preasfinţiei Sale”
De asemenea, a mulțumit tuturor credincioșilor prezenți, cât și celor care au contribuit la înfrumusețarea acestei sfinte biserici pentru întâmpinarea zilei de hram: „Iar dumneavoastră, în acest ceas de mare sărbătoare vă mulţumesc, în numele părinţilor slujitori de la parohia noastră, că ne-aţi fost alături, că aţi venit împreună cu noi să-l lăudăm pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, împreună să-i mulţumim pentru toate binefacerile pe care le-a revărsat asupra bisericii noastre, pentru că este ocrotitorul nostru, şi în acelaşi timp să îl rugăm să ne dăruiască sănătate, înţelepciune şi putere pentru a continua, nu doar activitatea administrativă, ci în principal activitatea pastorală şi misionară ce ajută mântuirii noastre.”
La final, Preasfinţitul Părinte Nicodim a dăruit Părintelui Gheorghe Popescu o frumoasă icoană cu Domnul Iisus Hristos şi i-a urat păstorire îndelungată şi rodnică în ogorul Domnului.
********
Parohie înființată în perioada interbelică în partea de răsărit a orașului Turnu Severin, ca urmare a extinderii acestuia, în condițiile în care până la biserica parohială din suburbia Banovița era o distanță de 2 km, relativ greu de străbătut de către credincioși.
Piatra de temelie a bisericii s-a pus în anul 1936 pe un teren situat între străzile Adrian, căpitan Puiu Lepri și Independenței, ce fusese solicitat imediat după Războiul Întregirii Țării de către populația din acest cartier al orașului pentru construcția a două instituții fundamentale: o școală de băieți (viitoarea Școală de Băieți nr. 4) și o biserică.
Până în 1938 s-a ajuns cu construcția bisericii la centura de deasupra ferestrelor, rămasă neexecutată, din cauza vitregiilor vremurilor. Întrerupte, lucrările au fost reluate abia în 1942, prelungindu-se până în anul 1952, când construcția a fost terminată la roșu și acoperită cu tablă. În anii următori, s-a continuat cu tencuielile interioare și exterioare, biserica a fost pictată și înzestrată cu mobilierul necesar, fiind gata pentru târnosire prin grija părintească și ajutorul substanțial al Î.P.S. Firmilian, din fondurile Sfintei Arhiepiscopii a Craiovei, după cum glăsuiește pisania. În esență, biserica a fost însă construită cu daniile credincioșilor din parohie și din întreg orașul Turnu Severin, dar și din alte localități.
