În această duminică se dă citire pericopei evanghelice de la Matei 18, 23-35, care aduce în atenţia noastră pilda datornicului nemilostiv, încă o mână întinsă de Dumnezeu pentru îndreptarea noastră.

În cuvintele: "Şi ne iartă nouă, precum şi noi iertăm", noi condiţionăm iertarea lui Dumnezeu de iertarea noastră. Dar şi Dumnezeu condiţionează iertarea Sa de iertarea noastră, când zice: "De veţi ierta oamenilor greşelile lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc; iar de nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu va ierta greşelile voastre" (Mt. 6, 14-15).

Când datornicul cu zece mii de talanţi, o sumă enormă, cere îngăduinţă spre a putea plăti datoria, Dumnezeu îi dă mai mult decât cere: îi iartă şi datoria. Iar când datornicul cu o sută de dinari, o sumă foarte mică, cere îngăduinţă de la datornicul iertat, acesta nu numai că nu-l îngăduie, dar îl şi pedepseşte, aruncându-l "în închisoare până ce va plăti datoria" (Mt. 18, 30).

Văzând Dumnezeu purtarea neomenească a datornicului iertat, îl pedepseşte, dându-l "pe mâna chinuitorilor, până ce va plăti toată datoria" (Mt. 18, 34). Aceasta este pedeapsa celor ce nu iartă.