Sfânta Liturghie a fost săvârşită de un sobor numeros de ieromonahi, preoţi şi diaconi, având ca protos pe Preacucernicul Părinte Necşoiu Cosmin Eftimie, Consilier al sectorului Comunicaţii-Media al Episcopiei Severinului şi Strehaiei, delegat al Centrului Eparhial cu acest prilej.
Răspunsurile la strană au fost date de psalţi ai Catedralei Episcopale din Drobeta Turnu Severin.
La sfârșitul Sfintei Liturghii, Preacucernicul Părinte Necşoiu Cosmin a pus la inimile credincioșilor prezenţi cuvânt de învățătură, vorbind despre pericopa evanghelică de la Matei ce redă minunea vindecării lunaticului: „După ce Mântuitorul S-a coborât din muntele Taborului, unde S-a schimbat la Față, L-a întâmpinat un tată cu un copil lunatic, la a cărui rugăminte copilul a fost vindecat. La întrebarea Apostolilor, «Pentru ce noi n-am putut să izgonim demonul?», El le-a răspuns: «Pentru puțina voastră credință... căci acest neam de demoni, cu nimic nu poate ieși, decât cu rugăciune și cu post.» (Matei 17, 20-21; Marcu 9, 28-29).
Minunea vindecării lunaticului este redată şi de Sfântul Evanghelist Luca în capitolul al IX-lea al evangheliei sale, relatând, însă, mai pe larg, contextul în care Mântuitorul a săvârşit această minune, explicând «supărarea» Lui exprimată în afirmaţia «O, neam necredincios și îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda pe voi?.» Înţelegem din cele expuse de Sfântul Luca faptul că poporul ajunsese să vadă în Mântuitorul doar un săvârşitor de minuni, un împlinitor al trebuinţelor turpeşti (hrană şi băutură), gratis chiar, şi nu pe Mesia, pe Fiul lui Dumnezeu care a venit să prefacă vieţile nostre, să aducă Împărăţia lui Dumnezeu în sufletele nostre şi să ne redea posibilitatea asemănării, a îndumnezeirii prin asemănarea cu Dumnezeu. Nu un rege lumesc, cum cu forţa au încercat să Îl pună (cf. Ioan 6, 14-15), un rege al unei oarecare împărăţii pământeşti, ci regele sufletelor noastre, al Împărăţiei care nu este din lumea aceasta (cf. Ioan 18, 36), Mântuitorul care ne-a eliberat de sub robia păcatului şi a morţii.
Paradoxul între puterea pe care o dă apostolilor de «stăpânire peste toţi demonii» (Luca 9, 1-2) şi neputinţa acestora de a exorciza duhului necurat din tânărul lunatic de la poalele Taborului, este explicată de recomandarea Mântuitorului «acest neam de demoni nu iese decât cu rugăciune şi cu post», ambele lucrări având ca bază virtutea smereniei, a renunţării la sine şi recunoaşterea adevăratei surse a puterii: «Fără de Mine nu puteţi face nimic». Precum poporul evreu la poalele muntelui Sinai şi apostolii, la poalele Taborului, «uită» de faptul că puterea le-a fost dată, nu o aveau de la sine, şi de aceea nu lucrat spre alungarea demonului şi vindecarea tânărului.”
De asemenea, Preacuviosul Părinte Augustin, starețul mănăstirii, a rostit cuvânt de învățătură prin care arătat credincioșilor adunați rostul omului pe pământ - desăvârșirea, mântuirea. În continuarea cuvântului de învățătură părintele stareț a vorbit despre Sfântul Simeon Stâlpnicul, amintind viața și nevoința acestuia.
După cuvintele de învățătură a fost oficiat un parastas pentru ctitorii trecuți la Domnul ai acestei sfinte mănăstiri, Şerban și Dan Pleniceanu.
