În lavra ctitorită de Sfântul Nicodim cel Sfințit de la Tismana sărbătoarea Sfinților Împărați cei întocmai cu Apostolii a început încă de miercuri seara, când a fost săvârşită slujba Vecerniei și a Pavecerniței Mari.
În ziua hramului, Preasfințitul Părinte Nicodim a poposit la mănăstirea de lângă apa Topolniței şi a oficiat Sfânta Liturghie arhierească. Ierarhul locului a avut alături un ales sobor de ieromonahi, preoți şi diaconi, din care a făcut parte şi părintele arhimandrit Gherasim Armulescu, starețul aşezământului monahal. La finalul slujbei, Părintele Episcop a pus la inima celor prezenți cuvânt de învățătură și de binecuvântare , vorbindu-le pelerinilor prezenți la hram despre existența Schitului Topolnița de-a lungul vremurilor, dar și despre viața Sfântului Constantin Cel Mare.
Până în 1993 mănăstirea Topolnița îşi sărbătorea ocrotitorul spiritual la data de 29 august, la sărbătoarea “ Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul ” , hramul bisericii ridicate în anul 1646 de ctitorul Lupu Buliga. O dată cu strămutarea bisericuţei de lemn din judeţul Gorj şi data de 21 mai a devenit zi de pelerinaj pentru cei care doresc să petreacă câteva ceasuri în linişte şi rugăciune în peisajul mirific de pe valea râului Topolniţa.
Din 1993 până în urmă cu câțiva ani, biserica de lemn a trecut printr-un amplu proces de restaurare. Mai întâi a fost împodobită cu catapeteasmă din lemn sculptat, lucrată la Sighetul Marmaţiei de meşteri renumiţi. Pictura interioară a fost realizată în tehnica fresco în stil neobizantin, între anii 2004 – 2005, de către renumiţii pictori mehedinţeni Eugen şi Florica Papici. Biserica de lemn a fost integrată vechiului ansamblu monahal prin construirea unui zid împrejmuitor din piatră, care sporeşte şi mai mult farmecul locului.
Mănăstirea Topolniţa este un aşezământ monahal de călugări, cu viaţă de obşte, sub stăreţia părintelui arhimandrit Gherasim Armulescu. Se află pe teritoriul comunei Izvoru Bârzii din judeţul Mehedinţi. După tradiţie, prima biserică a fost zidită aici de Sfântul Nicodim, în secolul al XIV-lea. Biserica actuală, în forma de cruce, a fost ridicată în anul 1646, de Lupu Buliga - ,,ver căpitan de plai”. A fost pictată în anul 1673, în frescă, stil bizantin, de zugravii Grigore ,,Grecul” şi Dima ,,Românul”. Remarcabilă este tema ,,Judecata de Apoi”, pictată în faţada exterioară vestică, la fel ca la mănăstirile din Moldova.
După secularizare (1863), schitul a fost părăsit, dar s-a reînfiinţat în 1930. În anul 1932, Comisia Monumentelor Istorice a făcut reparaţii parţiale şi s-au reconstruit trei chilii. Mai târziu s-au executat reparaţii şi restaurări, prin grija vrednicului de pomenire Î.P.S. Acad. Dr. Nestor Vornicescu, Mitropolitul Olteniei.