Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, Preasfințitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei a săvârșit Sfânta Liturghie Arhierească la ctitoria Sfântului Nicodim de la Tismana, iar după Sfânta Euharistie ierarhul mehedințean a săvârșit slujba înmormântării pentru stavrofora Ierusalima Gligor, revigoratoarea și reorganizatoarea vieții monahale de la lavra Sfântului Nicodim, fiind stareța sfintei mănăstiri vreme de aproape 52 de ani, în perioada 26 decembrie 1958 – 21 mai 2010, această perioadă fiind o perioadă foarte grea pentru monahismul românesc.

La slujba de prohodire a participat Părintele Arhimandrit Ioachim Pârvulescu - Exarhul mănăstirilor din Mitropolia Olteniei și starețul Mănăstirii Lainici, împreună cu Preacuviosul Părinte Arhimandrit Vladimir Dărângă - Mare Eclesiarh al Catedralei Mitropolitane din Craiova, Preacuviosul Părinte Arhimandrit, Calinic Drăghici - Exarhul mănăstirilor din Episcopia Severinului și Strehaiei, Preacuviosul Părinte Arhimandrit Ioanichie Nicolaescu - starețul mănăstirii Vodița, Preacucernicul Părinte Constantin Necula - prodecan al Facultății de Teologie din Sibiu dar și alți slujitori veniți la Tismana pentru a se ruga lui Dumnezeu să odihnească sufletul roabei sale în corturile drepților. La final, trupul maicii a fost aşezat spre veşnică odihnă în cimitirul mănăstirii.

În încheierea slujbei de prohodire, Părintele Arhimandrit Vladimir Dărângă a ținut un cuvânt în care a prezentat importanța și valoarea preacuvioasei maici, atât pentru obște Mănăstirii Tismana, cât și pentru viața monahicească din Oltenia și nu numai: „... maica Ierusalima a trimis ucenițe care au deschis și redeschis mănăstiri din Mitropolia Olteniei, dintre care amintim: Cârcea, Orșova, Strâmba și altele, purtând pentru toate de grijă ca o mamă, fiind o grijă părintească.[...] Maica Ierusalima a fost o maică aspră, dură, care a aplicat canoanele întocmai, așa cum le citise la Sfântul Teodor Studitul astfel, a umplut cimitirul mănăstirii de sfinți, care vor alcătui probabil în viitor un Matericon al Tismanei, matericon ce va cuprinde numele tuturor stareților, viețuitorilor și ostenitorilor acestei sfinte mănăstiri.”, a spus părintele Arhimandrit Vladimir Dărângă.

De asemenea, părintele Constantin Necula a evocat personalitatea maicii Ierusalima și a transmis un cuvânt de binecuvântare din partea Înalt Preasfințitului Părinte Laurențiu, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului, fiindcă maica stareță Ierusalima era originară din Ocna Sibiului: „Țin să mulțumesc maicii Ierusalima că prin ea, Ocna Sibiului a rodit, eliberând din ocna păcatelor pe mulți și că sarea ce altă dată se extrăgea din Ocna Sibiului, a devenit cuvânt cu putere multă în viața multor oameni și datorită acestui Ierusalim pământesc care a ales ca astăzi să se împlinească în Ierusalimul Ceresc. [...] În timpul cântărilor duhovnicești de la înmormântare, m-am gândit că maica este astăzi în cea mai fericită zi a ei, fiindcă o văd bucuroasă că și-a împlinit misiunea, pregătindu-și toată viața ei pentru clipa morții sale. Toată lumea din jur se pregătește să se realizeze pe plan profesional și material, însă maica s-a încăpățânat să-și facă misiunea pe cale cu Hristos. [...] Astăzi suntem la înmormântarea unei fericite, unei femei care a știut din toată inima ei și din toată dragostea ei să-și pună moartea înaintea ochilor și să nu facă din funcția ei de stareță, rană nimănui. E mare taină să stai în biserică, așezat în ierarhia de valori a Bisericii și în aceeași vreme să stai, știind că nu poți să fii mare dacă nu ești mic, că nu poți să fii tare dacă nu-ți vădești slăbiciunea și că nu poți să fii conducător de corabie dacă nu ai învățat de la cineva să conduci corabia și dacă nu trăiești în Duhul Sfânt, misiunea de a conduce corabia. Cu toată inima vă spun că cel mai strașnic corăbier pe care l-am cunoscut este maica Ierusalima, nu o spun la trecut, fiindcă sfinții nu se conjugă la trecut, niciodată.”, a prezentat părintele Constantin Necula, prodecanul Facultății de Teologie din Sibiu.

În încheiere, Preasfințitul Părinte Episcop Nicodim a ţinut un cuvânt de mângâiere pentru cei de faţă, stareți, monahi, monahii, preoți sau credincioşi care au preţuit-o pe preacuvioasa maică stareță Ierisalima: „[...] în volumul VIII al Filocaliei există câteva pagini intitulate „Istoria isihasmului” unde se găsesc două pasaje ce se referă la tinerii și tinerele care lasă lumea, simțind chemare lăuntrică și pornesc pe drumul mănăstirii: <<...fericite sunt tinerele călugărițe care din pruncie s-au afirosit pe ele a fi mirese ale Împăratului Hristos. Fericite sunt cele ce în toate zilele și în toate ceasurile își împodobesc și își înfrumusețează fețele lor, spălându-le cu lacrimile ochilor lor, jelind și dorind pe Mirele lor Cel Ceresc.>> Maica Ierusalima este una dintre aceste fericite. Încă din frageda-i copilărie s-a hotărât să meargă la mănăstire, împreună cu încă trei tinere din Ocna Sibiului, care ulterior au ajuns monahii. Mergând la duhovnicul lor, vrednicul de pomenire, părintele Miron Mihăilescu, le-au spus dorința lor, iar acesta le-a condus spre Mănăstirea Bistrița din județul Vâlcea, unde în ciuda adâncii lor sărăcii, obștea avea grijă și de peste 300 de copii orfani. [...] Stavrofora Ierusalima Gligor a împlinit cu mult drag și cu toată dăruirea și responsabilitatea toate ascultările ce i-au fost încredințate, fiind o pildă de viață călugărească, de smerenie și de dragoste, dar și de grijă față de obștea mănăstiri, pentru că s-a străduit, necontenit, să primească cununa celor aleși în Împărăția lui Dumnezeu, împreună cu toată obștea de la lavra Sfântului Nicodim. Față de Biserică și față de obștea monahală și-a făcut pe deplin datoria, fiind un bun administrator și gospodar desăvârșit, iubitoare de slujbă și de bună rânduială, reușind să poarte cârma Mănăstirii Tismana în cele mai grele timpuri, vreme de peste cinci zeci de ani. [...] Îi aducem mulțumire și Slavă lui Dumnezeu și Îl rugăm ca preacuvioasa maică stareță Ierusalima să ajungă cu drepții în Împărăția cerurilor și să fie aşezată laolaltă cu sfinții, cuvioșii şi drepţii care au trecut din viața aceasta în Împărăția veșnică.”, a prezentat Episcopul Severinului și Strehaiei, Preasfințitul Părinte Nicodim.

Repere biografice

Maica stavroforă Ierusalima s-a născut la data de 7 iunie 1929 în Ocna Sibiului, din părinții Ioan și Susana, având încă trei frați (două surori, Maria și Victoria și un frate, Ioan).

Iubind de mică slujbele și biserica, a hotărât în vara anului 1946 să devină mireasa lui Hristos și la propunerea vrednicului de pomenire, preot Miron Mihăilescu a mers împreună cu alte tinere din Ocna Sibiului la Mănăstirea Bistrița din judeţul Vâlcea, unde a fost închinoviată și a depus voturile monahale. În anul 1951 a fost transferată, împreună cu un grup de maici, la Mănăstirea Tismana.

La 26 decembrie 1958 a fost numită stareţă de către vrednicul de pomenire Mitropolitul Firmilian al Olteniei, în urmă arestării Consiliului de Conducere al mănăstirii, pe motive înscenate. A condus obştea monahală de la Mănăstirea Tismana peste 50 de ani, până în anul 2010, când a predat această grea cruce actualei starețe, monahia Antonia Popescu.

Maica stavroforă Ierusalima Gligor rămâne în amintirea tuturor, atât pentru faptul că s-a implicat în mod deosebit în păstrarea candelei aprinse la ctitoria Sfântului Nicodim, dar și pentru activitatea filantropică și gospodărească, reușind să facă numeroase lucrări de restaurare și conservare a întregului așezământ mănăstiresc.

Și-a dat obștescul sfârșit la data de 21 aprilie 2021, în urma unei suferințe îndelungate.

Veșnică să-i fie pomenirea din neam în neam!