În cadrul Sfintei Liturghii, Preasfinția Sa a hirotonit întru diacon, pe tânărul teolog Claudiu Berbec, pe seama Mănăstirii Baia de Aramă, urmând ca în 40 de zile să fie hirotonit preot, tot pe seama Mănăstirii Baia de Aramă.
La final, Preasfințitul Părinte Nicodim vorbind despre Crucea-monument, a menţionat „Dacă în secolele primare au fost ridicate biserici pe mormintele martirilor, în vremurile noastre, Sfânta Cruce străjuieşte la capul fiecărui creștin. Eroii care au murit pe frontul de luptă, cei care nu au renunțat la credința în Dumnezeu, li s-au ridicat cruci. Crucea de pe Godeanu este ridicată pentru eroii neamului nostru și pentru mamelor eroine rămase văduve în urma războaielor, dar și locul unde oamenii se rugau în vreme de ciumă, după rânduiala Sfântului Nicodim de la Tismana.”
Apoi, Ierarhul a mulțumit Bunului Dumnezeu, doamnei primar și enoriașilor care au participat și au îndurat frigul și a ploaia.
********
Crucea este semn al biruinței, al adevărului, este arma noastră împotriva vrăjmașului diavol, creștinul se însemnează cu semnul crucii ca și cu o pecete a lui Hristos, care arată că face parte din trupul Lui, din Biserică. Și pecetluirea cu acest semn în Biserică începe încă din pruncie. La a opta zi după naștere, când în legea veche se făcea tăierea împrejur, acum preotul merge și binecuvântează pruncul în chipul crucii, rostind asupra lui : „Să se însemneze Doamne lumina feței Tale peste robul Tău acesta… și să se însemneze crucea Unuia-Născut Fiului Tău în inima și în cugetul lui”.
Când Mântuitorul spune: „Cei ce se închina lui Dumnezeu trebuie să I se închine în duh și în adevăr”, ne învață că rugăciunea, închinarea, întreg cultul și întreaga noastră slujire trebuie să purceadă din adânc, din inima ființei noastre, din „duh”. Știm că semnul sfintei cruci se face astfel: împreunăm primele trei degete ale mâinii drepte, iar celelalte două le lipim de podul palmei; și așa, cu vârful celor trei degete unite ne însemnăm la frunte, la piept, pe umărul drept și pe cel stâng, rostind deodată cu el: în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, amin; și anume: când zicem „în numele Tatălui”, ne însemnăm la frunte ; când zicem „și al Fiului“, ne însemnăm la piept; când zicem „și al Sfântului Duh”, ne însemnăm umărul drept și apoi cel stâng, încheind cu „Amin”.
Săvârșit astfel, se poate spune că semnul crucii concentrează în el esența credinței noastre, „este oarecum o învățătură pe scurt a legii creștine“. „Făcându-mi dimineața semnul sfintei cruci, spunea un credincios preotului lui, simt că îmi mărturisesc ceea ce este fundamental în credința noastră ortodoxă și mă simt prins în Hristos, în Biserica Lui ca mlădița în viță”.
Articol scris de Trăilescu Alexandru Cătălin