Sfânta Liturghie a fost săvârşită de un sobor de monahi, preoţi şi diaconi sub protia Preasfințitului Părinte Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei, iar răspunsurile liturgice au fost date de către maicile slujitoare de la Mănăstirea Sfânta Ana din municipiul Orșova.
Cuviosul părintele nostru Pahomie era de neam din părțile Tebaidei Egiptului, născut din părinți păgâni, închinători de idoli, ca un crin ieșit din mărăcini. Pe acesta, Domnul nostru Iisus Hristos l-a însemnat din copilărie pentru a Sa sfântă slujbă; căci, Pahomie, fiind încă prunc, părinții lui îi dădeau să guste din jertfele idolilor; dar el, gustându-le, îndată le vărsa ca pe niște otravă vătămătoare de suflet, deoarece sufletul în care avea să petreacă Dumnezeu, nu putea să mistuie partea cea diavolească în pântecele lui de prunc.
Și crescând el, părinții lui l-au dus odată la capiștea idolească care era lângă râul Nilului și în care diavolul cel ce petrecea în idol dădea răspunsuri la oamenii care îl întrebau, înșelând astfel poporul care credea că idolul lor vorbește cu ei. Iar Pahomie, mergând acolo, diavolul a tăcut și idolul a rămas mut. Și se mira slujitorul idolesc că zeul lor a amuțit și îl ruga cu multe jertfe ca să le vorbească, însă el nu putea să grăiască nimic. Apoi i-a descoperit diavolul taina aceea, că, din cauza venirii lui Pahomie, nu poate să grăiască către popor. Deci, slujitorul, căutând spre prunc, a strigat cu glas tare, zicând: „Pentru ce ați adus aici pe vrăjmașul zeilor noștri? Scoateți-l îndată afară de aici!” Părinții lui Pahomie s-au mâhnit pentru aceasta, mirându-se și zicând între ei: „Ce o să fie pruncul acesta, că nici din jertfă nu poate să guste nimic, de vreme ce îndată ce gustă, o și varsă?” Și ei, nepricepându-se ce să fie aceasta, au tăcut. După aceea l-au dat pe el la învățătura cărții egiptene și la filosofia cea veche.
Mănăstirea Coşuştea-Crivelnic a fost zidită, potrivit unei vechi tradiţii, de Sfântul Nicodim de la Tismana. Cu ocazia săpăturilor arheologice făcute aici în anul 1936, profesorul Al. Bărcăcilă, directorul de la acea vreme al Liceului „Traian” din Turnu-Severin, a scos la iveală ruinele a două biserici: una veche, mai mare, și alta mai nouă, cu ziduri mai subţiri. Despre prima biserică se crede că a fost ctitorită chiar de Sfântul Nicodim. Despre cea de-a doua biserică se crede că a fost ctitorită de un boier pe nume Hamza. Într-un hrisov din 10 aprilie 1493, adresat stareţului mănăstirii Tismana, domnitorul Vlad Călugărul aminteşte de mănăstirea Coşuştea şi de egumenul ei. În 1719, printre mănăstirile din Oltenia figura, în rândul „capelelor”, şi mănăstirea Crivelnicul. În prima jumătate a sec. al XVIII-lea, un căpitan austriac, Friedrich Schwartz, menţiona în hărţile sale şi o mănăstire situată pe malul stâng al râului Coşuştea, între apele Sinteasca şi Lăpuşnic, între satele Dâlbociţa şi Racoviţa. În secolele al XIV-lea și al XV-lea, pe raza actualei comune Ilovăţ exista un aşezământ monahal, care s-a ruinat în secolul al XVIII-lea. Aşezământul a fost reînfiinţat ca mănăstire de maici în mai 2005.
Articol scris de Trăilescu Alexandru Cătălin
