Drept-slăvitorii creștini sunt așteptați la acest popas duhovnicesc din postul Naşterii Domnului, spre a se folosi sufletește și a asculta povețe și recomandări referitoare la buna trecere a perioadei de înfrânare într-o manieră autentic creştină.
Sfânta Liturghie arhierească va începe la ora 09:30 iar răspunsurile stranei vor fi asigurate de către psalții Catedralei.
Duminica a 30-a după Rusalii încheie șirul celor patru duminici care aduc în atenția noastră pericope evanghelice ce zugrăvesc în diferite ipostaze oameni bogați puși în situația de a ajuta, de a face milostenie, de a renunța la o parte din ceea ce au primit de la Dumnezeu, izvorul tuturor darurilor: Bogatul nemilostiv și săracul Lazăr, Pilda samarineanului milostiv, Pilda bogatului căruia i-a rodit țarina, Dregătorul bogat-păzirea poruncilor. Nu este deloc întâmplătoare această așezare calendaristică a fragmentelor evenghelice în luna din an când roadele bogate adunate la sfârșit de toamnă umplu cămările creștinilor gospodari, când de regulă oamenii se aprovizionează pentru perioada rece din an, asigurându-și un confort care să le asigure traiul decent și supraviețuirea fără griji.
Dar viața veșnică? Aceasta era întrebarea care îl frământa la capătul tuturor bucuriilor pe care le încercase în scurta sa existență. Oare ce trebuia să facă pentru a o moșteni și pe ea? Ținea poruncile și era totuși nedesăvârșit, pentru că tot universul său personal se regăsea în sfera lui „a avea”.
Răspunsul lui Hristos îl surprinde. Pentru a moșteni viața cea veșnică îndeplinea condițiile, însă pentru a fi desăvârșit trebuia să vândă tot ce avea și să împartă săracilor, adică trebuia să devină asemenea celor pe care cei mai mulți dintre conaționalii săi îi disprețuiau, renunțând la beneficiile de care se bucura din punct de vedere social și care îi erau asigurate de statutul său. Trebuia de fapt să renunțe la ceea ce era, la ceea ce aprecia și la valorile în care credea. Să renunțe la tot ceea ce familia îi lăsase ca moștenire de generații. Împlinirea poruncii care îi asigura câștigarea desăvârșirii: „vinde toate câte ai și le împarte săracilor și vei avea comoară în ceruri; apoi vino și urmează Mie” (Luca 18,22) ar fi anulat efortul tuturor înaintașilor din spița neamului din care provenea. Ar fi devenit astfel asemenea apostolilor: săraci din punct de vedere social, dar plini de Dumnezeul pe Care Îl urmau, cu Care se îmbogățiseră, hrănindu-se și îmbrăcându-se cu cuvântul Său. Putea să devină asemenea apostolilor care lăsaseră toate îndată, așa cum Petru a lăsat la malul Mării Galileii toată averea sa și Îl urmase pe Cel care îi schimbase fundamental viața și modul de a înțelege existența.