Ciumarca, așa cum se numește această reverberație încă vie a unei istorii sfinte petrecute cu mai bine de șase veacuri în urma pe meleagurile mehedințene, amintește de întrepătrunderea dintotdeauna a neputinței umane în fața bolilor necruțătoare cu milostivirea dumnezeiască. Sărbătoarea mărturisește prin gurile moșilor și strămoșilor actualilor locuitori ai zonei că, acolo unde vrea Dumnezeu, se biruiește rânduială firii. Acolo unde este jertfa și căință, însăși moartea își pierde puterea, iar sfinții reanimează și tămăduiesc trupuri, aducând în ele luminare și înțelepțire.