Parohie compusă din satele Punghina și Măgurele: 367 de familii cu 1574 de suflete (în 1941). Parohia a fost sub ascultarea Episcopiei Râmnicului Noul Severin până în 1948, apoi a Mitropoliei Olteniei până azi. Din 2004 în ierarhia bisericească s-a adăugat Episcopia Severinului și Strehaiei. La nivel local, parohia a fost până în 2004 în subordinea directă a Protoieriei Strehaia, iar după această dată sub cea a Protoieriei Vânju Mare.

Hram Sf. Mare Mucenic Dimitrie; biserica nu este monument istoric. 

Preot paroh Gheorghe-Roșoga Ion hirotonit la 21 mai 1979, venit în parohie în anul 2000, studii teologie superioare, grad preoțesc Iconom stavrofor.

Punghina este comună situată în sudul judeţului. Satul de centru și reşedinţa  acesteia se află în apropierea râului Drincea. Atestat de documente datând din: 1616  (Alexandru Iliaș vv. întărește lui Matei ocină în Recea ˮdin apa Drincii din gura Padinii Ștircoviții în sus“) și 1622 (menționați „rumânii” din Punghina).

Potrivit lucrării Vieața Bisericească în Oltenia…, apărută în 1941, prima biserică a satului a funcționat într-un bordei. A urmat biserica de lemn fondată de Petco Starchiolu și Iliie Kintescu în 1830 (Catagrafia mănăstirilor și bisericilor din Mehedinți, 30 martie 1840). Această biserică a fost filială a Bisericii Sf. Dumitru din Craiova, fiind construită pe moșia acesteia în suprafață de 15.000 de ha. După reparații la vechea biserică efectuate în anul 1887, în anii 1908-1926 a fost reconstruită de zid, în cimitir. Este din cărămidă arsă, în formă de cruce, cu trei turle, și ele acoperite cu tablă (una mare în centru, și două mai mici în părțile laterale). În anul 1923 a fost pictată de către Th. Zarma din Turnu Severin, iar în anul 1926 sfințită de către P.S. Visarion, Episcopul Râmnicului Noul Severin, când era protoiereu P.C. I.D. Popescu, iar preot paroh P.C. A. Măldărescu.  și în 1941 avea o stare bună. În plus, era asigurată. La această împlinire, pe lângă ajutorul parohienilor, preotul A. Măldărescu a beneficiat și de ajutorul prețios și substanțial al primarului R. Cojocaru, tatăl scriitorului Romulus Cojocaru.

Cu înzestrările din perioada interbelică, biserica a funcționat timp de câteva decenii. A fost reparată integral în anul 2010, cu ajutorul primarului Gelu Drinceanu. Acum s-a schimbat acoperișul de țiglă cu tablă, parchetul, tâmplăria, instalația electrică. A fost construită o clopotniță nouă, din ciment și fier-beton, acoperită cu țiglă și dotată cu burlane de scurgere, s-a construit un gard de ciment, lung de 150 m, prevăzut cu porți metalice. De asemenea, biserica a fost repictată integral de către pictorul Nicola Vîlcu din Pitești. În față, s-au montat patru bănci, iar drumul spre sfântul lăcaș a fost asfaltat. La finalizarea lucrărilor, la 24 octombrie 2000, biserica a fost resfințită de P.S. Nicodim, viitor, pe atunci, Episcop al Severinului și Strehaiei, preot paroh fiind Gheorghe-Roșoga Ion.

Preoți: Marin (1851, 1859, 1864), Costandin (1868), Matei Stănescu (1877), Iosif G. Basilescu/Vasilescu (1891, 1892, 1893, m. 27 decembrie 1893, 1895 - paroh), Al. Mardalescu (hirotonit în 1919, în funcție în 1941); epitropi: A. Drinceanu (1895), cântăreți: Ion Beșliu, Sandu Popescu (1895), Ioan al Floarei (1941).