Parohie (în 1888); în 1941 erau două parohii: Pătule I cu 603 familii și 2286 de suflete și Pătule II cu 730 de familii și 2830 de suflete. În prezent sunt tot două parohii, aflate sub ascultarea Protoieriei Vânju Mare din Episcopia Severinului și Strehaiei. Până în 2004, s-a aflat sub ascultarea canonică a Episcopiei Râmnicului Noul Severin (până în 1939 și în anii 1945-1949) și Mitropoliei Olteniei (în anii 1939-1944 și 1949-2004).

Hramuri: Sf. Ierarh Nicolae (la parohia Pătule II)

Preot paroh Alexandru Giurcă instalat în parohie la 31 august 2008, studii teologice superioare cu masterat, gradul preoțesc II. Tel.:0762 619 940

Pătulele este comună situată în sud-vestul judeţului, în câmpia Blahniţei. Satul cu același nume şi reşedinţă a acesteia este atestat documentar în: 1606 (menţionată Maria, mama lui Radu Florescu clucer, stăpână a satului şi moşiei Mostiştea, vechea denumire a Pătuleleor, care, la moartea fiului ei Radu, le dăruiește nurorii sale Stanca.

Biserica cu hramul Sf. Nicolae este datată la 6 decembrie 1720, ctitori ˮtoți lăcuitorii i Vuca Bărăitari“ (Catagrafia mănăstirilor și bisericilor din Mehedinți, 30 martie 1840). Tradiția a reținut că înaintea acesteia ar fi fost o biserică sub formă de bordei, la circa 1000 de pași sud-est de comună, la locul numit Săliște. Din cauza năvălirilor turcești sau a vreunei molime, acest loc a fost părăsit, săliștenii mutându-se mai la vale, pe lângă pătulele familiei Știrbei, în vremea lui Pavel Kiseleff, de unde și denumirea satului. Biserica din 1720 a fost biserică de lemn, pe proprietatea dvornicesei Catinca Bibeasca. Dacă n-a fost părăsită la un moment dat, biserica a servit cultului timp de aproape două veacuri. În 1896, când nu i se mai știa anul construcției, ajunsese într-o avansată stare de ruină, intenționându-se a se reface din temelie pe cheltuiala locuitorilor. Reconstrucția s-a produs în anii 1903-1904, conform pisaniei, când s-a ridicat un nou locaș de închinăciune, de zid de cărămidă, în formă de cruce, cu temelie și pardoseală de ciment și acoperiș de tablă. A fost pictată în ulei în 1905 de către Ștefan Năchescu. În 1941 biserica era într-o stare bună și era asigurată la suma de 1.500.000 de lei. După mai bine de un veac de existență în care se pare că nu s-au efectuat reparații sau restaurări majore, în anii 2010-2012 a avut loc restaurarea picturii interioare. Lucrarea au executat-o pictorii Mihaela și Mihai Dumitrescu. De asemenea, s-au schimbat ușile de la intrarea în biserică, s-au cumpărat mai multe obiecte de cult (Sf. Cruce din Sf. Altar, din lemn sculptată, Axionita din lemn sculptată, tetrapod din lemn sculptat etc.). Ca urmare a acestor lucrări efectuate la biserica parohiei, la data de 8 iulie 20102 aceasta a fost resfințită de către P.S. Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei. 

Biserica Sf. Gheorghe a fost și ea la început de lemn, din bârne groase aduse de credincioși de la o pădure de pe lângă Vlădaia. Satul mărindu-se și această biserică devenind neîndestulătoare, locuitorii au hotărât să construiască o altă biserică. Ceea ce au și făcut, cu sprijinul principelui Al. B. Știrbei și al soției sale, Maria, proprietarii moșiei Pătulele, ridicând un nou lăcaș de închinăciune, din cărămidă, folosind o temelie mai veche. Lucrarea a început în anul 1879 și s-a încheiat la 21 mai 1883, când biserica a fost sfințită. Biserica s-a construit pe terenul dat de familia Știrbei, în formă de cruce, cu o singură turlă deasupra intrării, ținând loc și de clopotniță și cu ziduri groase de peste un metru. După relatările bătrânilor, biserica a fost acoperită cu țiglă adusă de la Pančevo (Serbia). Foarte posibil ca biserica să fi fost pictată chiar în anul 1883, deși nu există nici o mărturie certă în acest sens. Și totuși, în anul 1986, în urma probelor fotografice luate pentru întocmirea devizului de restaurare integrală a picturii, s-a descoperit, mai mult întâmplător, pe peretele de la strana dreaptă, sub stratul gros de praf și fum, semnătura pictorului, C. Iacovici și anul 1883, ceea ce conduce la ipoteza că acesta ar fi putut fi autorul picturii inițiale a bisericii. În 1891 se cerea canonică binecuvântare pentru reparații la acoperiș, la tencuiala de sub streșini și pentru a se pune o sobă de tuci pentru încălzit. În 1896, parohul Gh. Ionescu informa Protoieria că primăria prevăzuse în buget 100 de lei pentru reparații, exista un plan în acest scop, se plătise suma de 12.000 de lei arhitectului, 1200 de lei pentru pictură, 800 de lei tișleria și fuseseră aprovizionate cantitățile necesare de piatră, var, cărămidă, țiglă etc. Biserica a fost renovată integral în 1939, când s-a spălat și s-a refăcut și pictura în unele  zone. În 1941 era în bună stare și împrejmuită, dar nu era asigurată. Astăzi biserica nu prezintă modificări față de configurația inițială; este de plan treflat, cu o singură turlă, care servește și de clopotniță, lungă de 20 m și lată de 8 m. Este pictată în ulei și la interior și la exterior, pictură spălată în 1983 și 2017. Cu susținerea primăriei comunale, în 2018 s-a schimbat și acoperișul, punându-se tablă Lindab, s-a instalat o centrală termică, iar cu un an mai înainte la pictura exterioară s-au adăugat medalioane cu sfinți și icoana hramului deasupra ușii cu Sf. Mare Mucenic Gheorghe ucigând balaurul. Pictor: Tudor Viorel.

Preoți: Biserica Sf. Gheorghe: popa Ion (1847), Toma Anastasie (1848-1864), Gh. Pătuleanu (1888-1895 – paroh la Sf. Gheorghe), Gh. Ionescu (1883-1925 – paroh la Sf. Gheorghe), V. Gh. Durak (mutat la Strehaia), Haralambie Gh. Ionescu (hirotonit în 1919, venit în parohia Sf. Gheorghe în 1923, în funcție până în 1951), Constantin Miulescu (1951-1953), Constantin Rădulescu (1953-1959), D. Popi (suplinitor, 1959-1961), Ion Filip (1961-1964), Mihai Vasilaș (1964-1966), Rafail Letea (1966-1978), Cornel Trepăduș, Ion Barbu (1978-1983), Constantin Brumar (din 1983 până în prezent); epitropi: Preda popa Dumitru, Ion popa Dumitru (1862, la Sf. Gheorghe), Nae Rădulescu, Petru Lăța (1896, la Sf. Nicolae); cântăreți: la Sf. Gheorghe: Ion preot Dimitrie mutat la Sf. Nicolae); Ion Popescu (Pătuleanu) (1895), N. I. Lipic, Dumitru S. Bosoancă (1941), Haralambie Lipic, Ion Lungu; cântăreți la Sf. Nicolae: Ion Popescu, Porfir Popescu (1895), Gh. A. Popescu, Gh. Șt. Popescu (1941).

Biserica Sf. Nicolae: Ion Dumitru (cu atestat seminarial din 1860-1895 paroh la Pătule II), Ilie Georgescu (1891- 1893 paroh, iar în 1895 supranumerar), Constantin Filipescu Gheorghe Niculescu (suplinitor de paroh în 1941), Gheorghe Căpraru, Dănuț-Alexandru Giurcă (din 2008 până în prezent).