Cătun și filie pendinte de comuna Gogoșu, parohie (1893); la fel în 1941, când satul Ostrovu Mare avea 408 familii și 1403 suflete.

Hram Cuvioasa Paraschiva; biserica nu este monument istoric.

Preot paroh Gigel Grecu   Tel.:0748 828 531

Satul Ostrovu Mare aparține comunei Gogoşu, din mai 1968, fiind situat pe cea mai întinsă insulă dunăreană, unde se află amplasate  barajul şi hidrocentrala Porţile de Fier II (216 MW), construite în colaborare cu Iugoslavia şi date în funcţiune în 1986. Vechimea satului este anterioară anului 1721, când Fr. Schwantz l-a înregistrat sub denumirea de Ostrovu de Jos pe Dunăre, aşezare locuită. Deşi în 1819 nu a fost catagrafiat, în 1835, potrivit hărţii ruse, satul avea 250 de familii, cu toate că, în 1834, din cauza lui Nicolae Bălteanu, arendaşul Mănăstiri Tismana, la Ostrovu Mare, parte din locuitori fugiseră peste Dunăre. Ostrovenii au continuat să se strămute peste Dunăre, întemeind pe malul sârbesc satul Mihailovaţ (1839-1840). Până în 1864 Ostrovu Mare a fost repopulat cu 97 de familii. Parte din ostroveni au venit în noul oraş Severinul şi au întemeiat strada Ostroveni, numită mai târziu Progresul, iar din 1990 Mareşal Averescu.

Biserica satului atestată documentar datează din 25 martie 1824  și a fost construită de jupân Dinu Ciupagea (Catagrafia mănăstirilor și bisericilor din Mehedinți, 30 martie 1840). Pusă în reconstrucție în 1935.

Prima biserică a fost din lemn, cu hramul Sf. Nicolae, pe proprietatea statului. A durat mai bine de un veac până când o nouă biserică a fost pusă în operă în anul 1935. În 1941 ajunsese la acoperiș.

Preoți: Nicolae (1848), Ilie (1857, 1859, 1864, 1868); D. Gogoșianu (1888, 1893, 1895), Gh. Oct. Popescu (hirotonit în 1936 și venit în parohie în 1939, în funcție în 1941 și ulterior), Sterie Chițimia (1951-1952); epitropi: Ion popa Ilie, Gheorghe popa Ilie (1862); cântăreți: Marin Popescu, Ioan C. Popescu (1895), Titu Bușu (1941).