Parohie: 355 contribuabili (în 1887), formată în 1941 din satele Orevița Mare: 473 familii cu 1727 de suflete și Orevița Mică: 72 familii cu 207 suflete. Total: 545 familii cu 2118 suflete. Înainte de 1968, s-a aflat sub ascultarea canonică a  Episcopiei Râmnicului Noul Severin până în 1939 și în anii 1945-1949), apoi sub cea a Mitropoliei Olteniei (în anii 1939-1945 și 1949-2003) prin Protoieria județului Mehedinți/Turnu Severin. În prezent, este alcătuită doar din satul Orevița Mare, făcând parte din Protoieria Vânju Mare din Episcopia Severinului și Strehaiei.

Hram Sf. Ierarh Nicolae; biserica nu întrunește condițiile pentru a fi considerată monument de patrimoniu.

Preot paroh Emil Crețu hirotonit în anul 1993, studii teologice medii, venit în parohie în 2017 de la parohia Iablanița, grad preoțesc Definitivat. Tel.:0252 350 019; 0748 592 783

Satul Orevița Mare este parte a actualului oraş Vânju Mare, din mai 1968. Este situat în partea de nord a acestuia, într-o zonă deluroasă şi renumită din punct de vedere viticol. Atestat documentar în: 1610 (întărit Mitropoliei Țării Românești, după ce fusese al jupaniței Maria din Floreşti şi al fiului ei, Radu Florescu mare clucer, omorît la 8 iulie 1604 la Nămăești);

Prima biserică a satului atestată documentar a fost făcută/sfințită la 26 decembrie 7284 (= 1775) de către locuitorii satului, pe proprietatea Sfintei Mitropolii (Catagrafia mănăstirilor și bisericilor din Mehedinți, 30 martie 1840). Anterior, a mai fost o biserică sub ascultarea canonică a Mitropoliei Țării Românești, moșia Orevița aparținând acesteia. Construcția acestei biserici a început în 1660, iar în decembre 1662 era neacoperită. Pătru vel sluger din Ciorogârla a lăsat bani pentru acoperirea ei. A urmat biserica din 1775, o biserică de lemn, cu hramul Sf. Nicolae, care a funcționat în întreg secolul al XIX-lea, cu o reparație în anul 1887. La 1848 preotul de aici s-a alăturat revoluției. După ce a fost dărâmată biserica de lemn, în anul 1914 s-a pus piatra de temelie la o nouă biserică, de cărămidă, care a fost terminată – la zidărie în 1921, iar la pictură în 1925. Antreprenor. Andrei Costovici din Turnu Severin, pictor Ion St. Preda. Cei care s-au ostenit cu ridicarea sfântului locaș au fost obștea satului în frunte cu preotul Ion Hotăranu și învățătorul Constantin Florescu. Printre donatorii principali s-a numărat, ca și în cazul școlii din sat, doctorul Ion Oreviceanu, care a donat policandrul cel mare și farmacistul Gheorghe Hotăranu. Biserica este în formă de cruce și este din cărămidă arsă, cu fundație din piatră de Gura Văii, fiind acoperită cu tablă. Biserica a fost sfințită la 25 octombrie 1925 de către P.S. Vartolomeu, Episcopul Râmnicului Noul Severin. Un raport al parohului din anul 1941 constata că biserica era în acel moment în stare foarte bună și era asigurată. În perioada postbelică, în anii 1974-1977, urmare a unui incendiu produs la acoperiș, s-a făcut o reparație amplă și consolidare a bisericii, echivalând cu o reconstrucție, urmată de repictarea ei integrală în tehnica fresco. I s-au turnat bolți de beton pentru a se izola acoperișul de interior și i s-au adăugat încă două turle. Reconstrucția a fost realizată de I.G.O. Vânju Mare prin echipa  maistrului Haralambie Diculescu din Orevița Mică. Pictura i-a aparținut pictorului Niculae Vasile din Buda-Palanca (Prahova). La exterior, de-a lungul streașinii, se află medalioane cu Sf. Apostoli. În pridvor, de o parte și de alta a ușilor, se află pictați în întregime Sf. Apostoli Petru și Pavel, iar pe cupolă scena Izgonirii lui Adam și Evei din Rai.  Pe data de 22 octombrie 1978, biserica a fost resfințită de către însuși Î.P.S. Nestor Vornicescu, Arhiepiscop al Craiovei și Mitropolitul Olteniei. În anul 1998, biserica a mai suferit consecințele unei furtuni care i-a deteriorat din nou acoperișul, pereții exteriori și pictura din pridvor. A fost refăcută ulterior de către pictorul Stelian din localitatea Breasta (Dolj). Un merit esențial în felul în care a fost conservată biserica de-a lungul timpului i-a revenit preotului Valeriu Zamfir și familiei sale, care a păstorit biserica o lungă perioadă de timp, din 6 decembrie 1972 până în decembrie 2017. P.C. Valeriu Zamfir s-a îngrijit ca în 2014-2016 biserica să cunoască din nou o reparație generală începând de la acoperiș, care a fost revopsit și reparat, s-a reparat instalația de scurgere a apei pluviale, a fost turnată o bordură nouă în jurul bisericii, în interior s-au pus peste 200 m²  gresie, s-a refăcut scara și s-au turnat 100 m.l. de alee de ciment până la drumul principal de acces.

Preoți: Barbu (1853-1868), Ioan (1868), I. Hotăranu (1887-1891, poate fi cel din 1868?, f. probabil; 1893, 1895), Const. Florescu (hirotonit în anul 1924, în funcție până după ultimul Război Mondial), Gheorghe Mocioiu, Valeriu Zamfir (1973-2017, în prezent preot pensionar), Emil Crețu (din 2017 până în prezent); epitropi: : pr. Ioan Gherasim (1853-1887, d. 1891), Ion Hotăranu (1891); cântăreți: Dincă Popescu, Ion P. Barbu (1895), Ioan Popescu, Gh. Popescu (1941), Ion Marinescu, Octavian Popescu, Ionuț Titel Gavrilă.