Cătun al comunei Jiana Mare: 99 contribuabili (în 1887); filie a parohiei Jiana Mare (1894), iar în 1941 parohie formată exclusiv din satul Jiana Veche: 156 de familii cu 749 de suflete.

Hram Sf. Împărați Constantin și Elena; Sf. Mare Mucenic Gheorghe; biserica nu este monument istoric.

Preot paroh Nicolae Roateș   Tel.:0744 324 141

Satul Jiana Veche aparține comunei Jiana, situat la sud de Jiana Mare şi în partea de vest a comunei. Aşezarea s-a format în plină zonă de dune vii la sfârşitul secolului al XVIII-lea. În 1835 se numea Jiana Mică şi era catagrafiat cu 38 de familii. Până în 1892 nu a fost înscris în nomenclatura oficială a localităţilor judeţului. S-a dezvoltat îndeosebi în secolul al XIX-lea, pe vechiul drum principal din Câmpia Blahniţei ce pleca de la Scăpău spre Izvoarele.

Inițial, în Jiana Veche a existat o biserică de lemn, înălțată probabil la sfârșitul secolului al XVIII-lea - începutul celui următor, la o dată ce nu se poate preciza. Ruinându-se în timp, în 1894, s-a solicitat canonică binecuvântare pentru reparare pe cheltuiala marelui proprietar Nae Isvoranu și a locuitorilor din cătună. Se preciza că biserica era de lemn și se intenționa ridicarea strașinei cu acoperiș cu tot ca de două palme, acoperirea cu șindrilă și pavarea cu cărămidă. Episcopia a dat aviz pozitiv. Reparată sau nu, biserica a mai funcționat mai bine de un deceniu, după care, pe locul ei, s-a construit alta nouă, din cărămidă, începând cu anul 1912 și până în 1934, când a fost terminată. În 1941, biserica se găsea într-o stare foarte bună și era asigurată.

Preoți: Pârvu (1848, 1857, 1859), Ioan (1864), I. Tăciulescu (1891 – spunea că este și învățător în comună și cum simțea că nu putea să facă ambele servicii solicita ca biserica să fie preluată de preotul Ion Georgescu de la Flămânda), Constantin Babalâc (1932-1937), Teodor N. Croitoru (hirotonit în 1935, venit în parohie în 1937 și în funcție în 1941); epitropi: Ion Tudorescu (1862).