Parohie: 255 contribuabili (în 1887); din 1893 în parohie a intrat și satul Aurora, pendinte până atunci de parohia Cujmir; în 1941 era formată din nou exclusiv din satul Izimșa: 368 familii, 1517 suflete, ca și în prezent, când parohia este în raza Protoieriei Vânju Mare din Eparhia Severinului și Strehaiei. Până în 2004, s-a aflat sub ascultarea canonică a Episcopiei Râmnicului Noul Severin (până în 1939 și în anii 1945-1949) și Mitropoliei Olteniei (în anii 1939-1944 și 1949-2004).

Hram Sf. Gheorghe (1849-1850); Cuvioasa Paraschiva (ante 1941).

Preot paroh Florea Dobre instalat în parohie la 1 noiembrie 1976, studii teologie medii, gradul preoțesc Definitivat. Tel.:0748 830 917

Izimșa este sat al comunei Obârşia de Câmp, din 1951 (în anii 1951-1952, pendinte de raionul Pleniţa, în 1952-1961 de raionul Cujmir şi în 1962-1968 de raionul Calafat), situat în sudul județului și al Câmpiei Blahniţei. Atestat documentar în: 1623 (menţionat Laţco comis din satul Ezemşa, în vremea lui Radu Mihnea vv.);

Prima biserică a satului Izâmșa a fost construită în 1780 de dvornicul Iordake Benescu (Catagrafia mănăstirilor și bisericilor din Mehedinți, 30 martie 1840).

A fost biserică de lemn despre care lucrarea Vieața Bisericească în Oltenia…, apărută în 1941, spune că a fost ctitorită în 1866. În realitate, la această dată a putut avea loc o reparare a vechiului lăcaș. Există și opinia că biserica ar fi fost construită în 1870 de către meșteri de origine bulgară. Mai târziu, în 1892 preotul exarh, G. Pușcășianu, constata că aceasta avea din nou o stare precară, recomandând repararea ei. Locuitorii au răspuns că o reparație ar fi fost prea puțin, impunându-se mai degrabă reconstrucția bisericii, pentru care nu erau însă pregătiți, dispunând doar de suma de 3.000 de lei. În final, s-a optat tot pentru repararea ei, terminată în 1895, când mai rămăsese doar pictura, pentru care proprietarul moșiei, Alexandru A. Plagino, donase suma de 1.000 de lei și epitropia solicita să i se recomande un pictor autorizat care să execute lucrarea. E posibil ca situația de provizorat să fi durat până în 1902, dacă nu cumva în acest an a intervenit o nouă reparație. La sfârșitul perioadei interbelice, situația bisericii era mediocră. Este o biserică în formă de corabie, cu temelie de piatră rotundă de râu, corpul fiind din bârne de lemn. A fost pardosită cu ciment, acoperiș din tablă galvanizată. Biserica a fost pictată în două rânduri, prima dată în 1872, în ulei, dar nu se știe pictorul, a doua oară în 1957, tot în ulei, lucrarea fiind executată de pictorul Mihai Bălășescu din Craiova. În același an a avut loc și sfințirea bisericii, oficiată de către Î.P.S. Firmilian, Mitropolitul Olteniei. După 1990, biserica a beneficiat de o reparație capitală, refăcându-se integral la exterior, la acoperiș, la uși, ferestre, și pardoseală. Toate lucrările s-au efectuat cu sprijinul enoriașilor și prin stăruința preotului Florea Dobre.

Preoți: Ion Săvulescu (în jur de 1877), Predescu (1864-m. 1891, serviciul urmând să fie oficiat provizoriu de către preotul Mihail Strechescu de la Obârșia), Ion Nicolăescu (1894, 1895 și ulterior), Iancu Popa (hirotonit în 1935 și venit în parohie în 1937, în funcție în 1951), Florea Vlădescu, Dumitru Șerbănescu, Florea Dobre (din 1976 până în prezent); epitropi: Ion Ghiță (1887); cântăreți: Barbu Predescu, D. Boeangiu (1895), Marian Cheselescu (1897); Const. Golici (1941).