Cătun pendinte de comuna Drincea, parohie (1893), compusă în 1941 din satele Cearângu (110 familii, 390 de suflete) și Drincea (294 familii, 942 de suflete). În prezent, parohia este formată din satele Cearângu, Drincea și Satu Nou (acesta din urmă nelocuit) și face parte din Protoieria Vânju Mare din Eparhia Severinului și Strehaiei. Până în 2004 a depins succesiv de Episcopia Râmnicului Noul Severin și Mitropolia Olteniei.

Hram Sf. Voievozi; cod MH-II-m-B-10280.

Preot paroh Ionel Alin Avram hirotonit la 28 august 2005, studii teologice superioare. Tel.:0747 340 235

Satul Cearâng aparține comunei Punghina din 1952, fiind situat în estul acesteia. Atestat, sub numele de Cerângul, de o poruncă domnească a lui Mihnea Turcitul vv. din 1589, de danie către Nica postelnic al doilea şi jupaniţa lui, Maria.

Biserica satului a fost ridicată din cărămidă în 1881-1882 de către familia Stan și Maria Nicolicioiu. Este o biserică în formă de corabie, acoperită cu tablă. A fost pictată doar la interior, în 1881-1882, de către zugravul C. Petrescu din Craiova. În 1941 biserica era în stare bună. Nu a fost reparată sau restaurată niciodată. Cum după construcția acestei biserici cea veche, de lemn, a fost practic părăsită de locuitori, aceasta a fost dată locuitorilor din comuna Vânători, unde a fost transportată pe bile cu 8 sau 16 perechi de boi și unde se află și astăzi în cimitirul amintitei comune.

Preoți: Matei (1864, 1868); G. Buteică (1887- până după 1895), C. Beșliu (hirotonit în 1921 pentru parohia Cearâng, până în 1951, 1956-1965), Nicolae Deliu (1951-1956), Dumitru Stopnevici, Eugen Vlăduțescu (1965-1967), Dan Simionescu, Nicolae Preoteasa, Ieliadie Găină, George Rădoi, Ionel Chipeșu, George Ilie Balaci, Ionel Alin Avram (din 2005 până în prezent); cântăreți: I.C. Limban, M. Abagiu (1895), Șt. Abagiu, Șt. Veveriță (1941), Gheorghe Stoica, Petrică Geonea, Viorel Scripcariu.

Filii arondate:

Drincea

Biserică filie a parohiei Cearângu(1893, 1941); în 1941, satul avea 294 familii și 942 de locuitori.

 Hram Sf. Ierarh  Nicolae; biserica nu este monument istoric.

Prima biserică din sat atestată documentar a fost făcută ˮdă Nicolae Zăman, 1820“ (Catagrafia mănăstirilor și bisericilor din Mehedinți, 30 martie 1840).

A fost biserică de zid, în cimitirul satului și care, ruinându-se, a fost închisă, credincioșii mergând la biserica din Cearângu. A avut hramul Sf. Nicolae, preluat apoi și de biserica cea nouă, construită din cărămidă în anii 1903-1919. Ctitori: Nicolae Tănăsescu, Ion Dănălescu, Dumitru Almăjeanu, Ghiță P. Pîrvu, Matei și Marin Abagiu. Biserica este zidită din cărămidă arsă, pusă pe un strat de nisip compactat de 85 de centimetri, fără fundație și fără centură. Temelia bisericii este acoperită cu un rând de piatră de râu șlefuită adusă de la Gura Văii. Biserica a fost zidită pe un teren schimbat cu moștenitorii Dumitru Predi și completat cu donația făcută de Păun Cazan. Sub aspect arhitectural, biserica este de plan treflat, lungă de 19,20 m, lată de 14 m și înaltă, față de nivelul pardoselii, de 5,15 m în zona arcelor și 6,17 m înălțimea bolților din pronaos și naos. Acoperișul este din tablă. La finalizare lucrărilor în 1919 a fost gata și pictura, exclusiv interioară, care i-a aparținut, în tempera și în stil realist, pictorului Grigore Mladinescu din Turnu Severin. În 1941, biserica era în stare bună.

Preoți: Manolache (1864, 1868), Gh. Buteică (1887, 1891, 1892, 1893).