Parohie cu cătuna Strinii Devesel (în 1893). În prezent, parohie în subordinea Protoieriei Vânju Mare din cadrul Episcopiei Severinului și Strehaiei. În trecut, s-a aflat sub jurisdicția Episcopiei Râmnicului Noul Severin (până în 1939 și în anii 1945-1949), respectiv Mitropoliei Olteniei (în anii 1939-1944 și 1949-2004).

Hram Sf. Apostoli Petru și Pavel;

Preot paroh Marina Rupa pe seama parohiei din anul 2015 Tel.:: 0787 783 883

Satul Burila Mică parține comunei Gogoşu, din mai 1968, fiind situat în vestul Câmpiei Blahniţei şi în nord-estul satului de centru. Aşezarea s-a format la începutul secolului al XIX-lea, în anul 1819 fiind catagrafiată sub numele de Burila de Jos, cu 81 de familii plătitoare de bir, aşezate pe moşia megieşească Burila Mică din plasa Blahniţa de Jos, proprietate a moşnenilor şi boiernaşilor Păneşti.

Biserica satului este atestată la 29 iunie 1827, ctitor Petrică Burileanu. A fost o biserică de lemn, construită pe proprietatea pitarului Gligorie Munțăscu și a megieșilor, cu hramul Sf. Apostoli (Catagrafia mănăstirilor și bisericilor din Mehedinți, martie 1840).

Ulterior, satul a avut biserică de zid, ridicată de meșteri sârbi în partea de apus a satului, cu cheltuiala enoriașilor, probabil în anii 1863-1866 (potrivit datelor preoților Constantin Bălu și Constantin Scăunășescu). Ca materiale de construcție s-au folosit piatra de râu și bârnele de stejar. În formă de navă, biserica a fost prevăzută cu o singură turlă având rol de clopotniță. Dimensiuni: 18,00 m lungime și 8,00 m lățime. Preotul Scăunășescu mai notează că în 1864 s-a cumpărat clopotul, iar în 1901 s-a făcut clopotnița de zid. Conform pisaniei, în anul 1916 biserica a fost reparată și pictată, cu concursul familiei Ilarie Burileanu și prin stăruința preotului C. Scăunășescu, care, ajutat de parohieni, a adus cele necesare. În timpul regimului comunist, din pisanie au fost șterse numele Regelui și Reginei (iar portretele lor rășluite) și cel al ierarhului care a sfințit biserica (dar al cărui chip este zugrăvit în pronaos lângă ctitor). Foarte probabil, ierarhul a fost P.S. Sofronie Vulpescu Criveanul al Râmnicului Noul Severin, care a păstorit în anii 1913-1917. Sub pisanie, s-a semnat pictorul: Grigore Ionescu din Turnu Severin. În anul 2000, biserica ajunsese la un avansat grad de degradare, fapt pentru care trei ani mai târziu, în 2003 au început lucrările de refacere a tencuielii interioare și exterioare și a acoperișului în integralitate. Odată finalizate aceste lucrări, în 2013 s-a inițiat refacerea picturii, lucrare încredințată pictorilor Liviu și Lăcrimioara Anton și executată în tehnica tempera grasă.

Preoți: Ion (1859), Grigore (1864-1868), C. Scăunășescu (1887-până după 1916), C. Radu, Ilarie H. Popescu, Constantin Bălu, Jan Ricu, Cristian Șerban, Marian Rupa (din 2015 până în prezent); epitropi: Ion Iorgaiche, Dumitru Lungoci (1862); N.I. Chițu, D-tru Lăudanu (1894); cântăreți: Gr. Păunescu (1895), Gh. Bălulescu (1896), Constantin Croitoru (1897); paracliseri: Gheorghe sin Ioan Șerbu (1778).