Parohie pendinte, succesiv de Episcopia Râmnicului Noul Severin și Mitropolia Olteniei, iar din 2004 de aceasta prin Episcopia Severinului și Strehaiei și prin Protoieria Strehaia, înglobând satele Zegaia, Marmanu, Bădițești și Alunișul. În 1941, parohia era formată din satele: Zegaia: 272 de familii cu 960 de suflete, Marman: 57 de familii cu 229 de suflete și Ciolani-Bădițești: 173 de familii cu 741 de suflete. Total: 472 de familii cu 1930 de suflete. La recensământul din 2011, Zegaia a avut 260 de locuitori (124 masculin, 136 feminin; 246 români; 245 creștini ortodocși, restul cu informație nedisponibilă).

Hram Sf. Nicolae; biserica nu întrunește condițiile pentru a fi declarată monument istoric.

Preot paroh Marius-Cristian Ignat din 2013, studii teologice superioare, hirotonit în 2008 pe seama parohiei Poroina Mare. Tel.:0748 902 071 e-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Satul Zegaia, aparținând din punct de vedere administrativ de comuna Prunișor, este situat în sud-sud-vestul Piemontului Coșuștei, în bazinul superior al râului Hușnița, la 13 km nord-vest de satul de reședință și la 2 km nord de gara C.F.R. Balota. Vatra satului este așezată aproape în totalitate pe versantul stâng al văii Zegaia, până pe culmea dealului cu același nume (371,90 m), în timp ce partea centrală a satului este pe Valea Păului, la 300 m altitudine. La nord sunt mai multe dealuri (Marmanului, Buciumului) și văi (Crucii, Prunilor; Bârșcotea), iar la sud-vest se află Dealul Balota. Atestare documentară: existent înainte de 1633 (când este menţionat Lupul din Zăgaia, nepot al jupânesei Marina şi al fratelui ei Radu din Ergheviţa, într-un act de întăritură de la Matei Basarab vv.).

Conform Catagrafiei bisericilor și mănăstirilor din județul Mehedinți (30 martie 1840), prima biserică din Zăgaia datează din 20 iulie 1693, având hramul Sf. Nicolae, fiind din lemn și construită pe proprietate megieșească. Catagrafia nu preciza ctitorii. A fost reparată în anul 1907, deși lucrarea Vieața Bisericească în Oltenia…, apărută în 1941, consideră că biserica ar fi fost construită, tot din lemn, în anul marii răscoale.

Biserică cea nouă a fost construită în anul 1973, cu obolul enoriașilor și în coordonarea preotului Gheorghe Cârstea. 

Biserica este în formă de navă, lungă de 17 m și lată de 6 m, cu turlă pe pronaos și construită din BCA și bolțari. Este tencuită la exterior și acoperită cu tablă zincată. Compartimentată în cele trei părți cunoscute (pronaos, naos și altar), la interior prezintă o boltă circulară, deasupra naosului și pronaosului A fost pictată în tempera, în anul 1983, de către pictorul Dumitru Budicu, la stăruința preotului paroh Ștefan Roateș și cu contribuția enoriașilor, după care biserica a fost sfințită la 13 noiembrie același an, în prezența Î.P.S.S. Dr. Nestor Vornicescu, Arhiepiscop al Craiovei și Mitropolitul Olteniei.

Anterior acestei biserici, la Zegaia a fost o alta de lemn, construită pe proprietate megieșească, datând  20 iulie 1693 și cu hramul Sf. Ilie Tesviteanul, ridicată de locuitori în punctul numit “piscul dealuluiˮ. Catagrafia efectuată în anul 1845 de Episcopia Râmnicului Noul Severin înregistrează și ea o biserică de lemn, care ar fi ars în anul 1893, luând foc de la câteva lumânări aprinse și lăsate nesupravegheate. În mod cert, în 1893 preotul paroh Ion M. Presură raporta Episcopiei despre biserica din sat ca fiind din lemn, construită în 1851, acoperită cu șindrilă, pardosită cu cărămidă, cu pereții și bolta tencuite, fără pictură și având curtea închisă cu ulucă.