Parohie: 107 parohieni, 4 concubinaje (în 1887); din 1893, parohie împreună cu cătuna Stăncești, pendinte de Strehaia; în 1941, parohie împreună cu cătunele Bârlogeni, Cerângani și Stăncești, total 263 de familii cu 879 de suflete. Parohie formată în anul 1962 din comunele Stângăceaua și Breznița de Motru, cu satele Bârlogeni, Cerângani, Poșta Veche, Fața Motrului, Breznicioara, Halta Lunca Banului, Satul Mare și Tălăpanu. În prezent, este sub ascultarea Eparhiei Severinului și Strehaiei prin Protoieria Strehaia. În 2011, satul avea 418 locuitori (210 masculin, 208 feminin; 398 români, creștini ortodocși, restul cu informație nedisponibilă).

Hram Adormirea Maicii Domnului; Sf. Voievozi; cod MH-II-m-B-10405.

Preot paroh Ionuț Marinescu hirotonit la 17 mai 2015, studii teologice superioare Tel.:0767/164.162

Ene, Cosdi Bârlogeanu, Radu Bârlogeanu și Gheorghe Ciulei (Catagrafia mănăstirilor și bisericilor din Mehedinți, 30 martie 1840). Ridicată în 1869

Prima biserică a fost de lemn, cu hramul Sf. Voievozi, construită în mahalaua Stângăceaua dă Sus, dă Străhaia, pe moșia Străhaia.

În 1894, locuitorii și parohul bisericii, Ion Paulian, s-au adresat protoiereului județului cu cerere de a fi lăsați să facă din nou biserica Sf. Voievozi din această parohie, cea existentă fiind construită din lemn, în timpuri străvechi, strâmtă, cu ferestre foarte mici, igrasioasă și aproape descoperită (acoperiș putred lăsând să intre ploaia și viscolul în interiorul lăcașului), pardoseala ruptă, clopotul spart etc.

Biserica cea nouă ar fi trebuit să fie tot din lemn și executată după plan; ierarhul a răspuns pozitiv, solicitând Episcopiei să aprobe cererea, precizând că o biserică de zid nu putea fi făcută din cauza sărăciei lucii a locuitorilor. Episcopia a respins cererea, chiar dacă planul era bun. Până la urmă biserica a fost construită tot din lemn, pe fundament de stâncă, pe la 1905-1907, dar în satul Bârlogeni, prin purtarea de grijă a preotului Alexandru Strehăianu. A fost reparată din nou în 1932 și în 1939, ultima dată grație stăruinței preotului Ștefan Cosma și cu ajutorul lui Iulian Proorocu. Biserica este în formă de navă, cu un pridvor deschis la intrare.

Are o singură turlă, pătrată, cu acoperiș în formă de suliță, care se sprijină pe pronaos. Tencuiala interioară este din nisip cu var și cânepă, iar cea exterioară din var, nisip și ciment. În condițiile tehnice menționate, în 1941 biserica era în stare foarte bună, dar neasigurată. Dimensiuni: 12 m lungime, 5 lățime, înălțimea turlei 10 m, iar a bisericii 6 m. Biserica este pictată la exterior, având pe față o icoană în frescă realizată în 2018 de către Ciprian Negoiță, enoriaș al satului, iar la interior pictură în ulei, făcută în anii 1905-1907 de către Ilie Belgun. În anul 1979 părintele Mircea Constantin a schimbat tabla de pe acoperiș, iar în 2005, cu cheltuiala enoriașilor, a fost reparat exteriorul bisericii.

Filii arondate:

Bârlogeni

Cătun pendinte de parohia Stângăceaua de Sus – vezi Stângăceaua de Sus. S-a format în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Populaţia: 300 locuitori în 1945, 335 locuitori în 1977, 228  locuitori în 1992, 181 locuitori în 2002 și 172 locuitori în 2011.

Satu Mare / Socolești

Parohie cu cătuna Târsa (în 1887), apoi, din 1893, pendinte de parohia Breznița de Motru, iar administrativ de comuna Cosovăț (1887, 1891, 1894). În 1941, era parohie formată din satele Socolești: 180 de familii cu 575 de suflete; Bresnicioara: 45 de familii cu 153 de suflete și Tălăpanu: 46 de familii cu 136 de suflete. În total: 271 de familii cu 864 de suflete. În prezent, face parte din parohia Stângăceaua. În 2011, satul avea 239 locuitori (129 masculin, 110 feminin; 223 români, creștini ortodocși, restul cu informație nedisponibilă).

Hram Cuvioasa Paraschiva; biserica nu este monument istoric.

Satu Mare este localitate pendinte de comuna Stângăceaua, din mai 1968, numit Socoleşti, până în decembrie 1964, situat în partea sudică a comunei, înspre Brezniţa-Motru şi Deleni. Moşia Socoleşti este menţionată în scris în 1702 şi 1703 (sub forma moşia Socoleştilor din Brezniţa de Jos). Satul s-a aşezat şi întemeiat în primele decenii ale secolului al XIX-lea, catagrafia din 1819 înregistrându-l cu 49 de familii plătitoare de bir, aşezate pe moşia vistierului Boboc. A fost înregistrat şi de F. de Veraïon în 1832.

Catagrafia mănăstirilor și bisericilor din Mehedinți, martie 1840 datează biserica din Socolești la 26 octombrie 1747, ctitori Enaike Socolescu și Radu Leușteană. Reconstruită în 1908.

A fost biserică de lemn, făcută pe proprietate megieșească. Foarte probabil, după o reparație, în 1865 sau 1871 a fost resfințită, lucrarea Vieața Bisericească în Oltenia plasând construcția ei în acest moment. În 1894 se arăta că biserica era din lemn și acoperită cu blane. În anul următor, parohul Ion Bălțățianu informa că biserica era veche, ruinată, fără cărțile de cult necesare, fără veșminte, cu acoperișul stricat și clopotul spart și cu pogoanele cotropite de răuvoitori, motive pentru care cerea să fie mutat la parohia Punghina despre care aflase că era vacantă.

În 1897 încă se găsea în parohie și revenea cu cererea ca biserica să fie închisă de către Sf. Episcopie, din cauza ruinei desăvârșite în care se afla. Biserica a fost reconstruită în anul 1910, grație purtării de grijă a părintelui paroh D. Lupescu, ajutat de săteni și de Nae T. Pop, proprietar în acel moment în localitate. Biserica este în formă de cruce, cu o singură turlă, sprijinită pe pronaos.

La intrarea în biserică se află un pridvor deschis. Materialul din care a fost clădită a fost cărămida, tencuită și la interior și la exterior cu var amestecat cu nisip. Dimensiuni: lungă de 15 m, lată de 6 m și înaltă de 16 m. Nu a fost pictată la exterior, în schimb la interior a fost pictată în ulei de către pictorul Gr. Mlădinescu. În 1934, biserica a fost reparată cu grijă, astfel că în 1941 se considera că situația ei generală era bună și era asigurată. În perioada postbelică, în anul 1975 a fost schimbată tabla de pe acoperiș, grație parohului Ioan Osiac, iar în 1977 a fost legată în tiranți de fier și reparată parțial la exterior de către enoriași, sub supravegherea preotului suplinitor Safta. În perioada 2007-2009, preotul paroh Cristian Muscalu a inițiat spălarea și restaurarea picturii, realizându-se doar altarul și bolta. La începutul lui 2018, preotul paroh Daniel Marinescu a înlocuit tâmplăria bisericii cu una nouă din PVC și geam termopan, iar în vara aceluiași an, sub conducerea preotului paroh Ionuț Marinescu, s-au restaurat în totalitate acoperișul și turla bisericii. În 2019, s-a scos pardoseala și s-a turnat șapă de beton.