Parohie: 72 contribuabili, 4 concubinaje (în 1887); biserică parohială cu filie la Silișteni (1893); în 1941, parohie formată din satele Husnicioara, Selișteni și Priboiești, total 352 familii cu 1379 de suflete. În subordinea Protopopiatului Strehaia din Eparhia Severinului și Strehaiei, astăzi parohia Husnicioara este formată din satul de centru și din satele Selișteni și Priboiești. În trecut a fost sub ascultarea canonică a Episcopiei Râmnicului Noul Severin (până în 1939 și în anii 1945-1949), respectiv Mitropoliei Olteniei (în anii 1939-1944 și 1949-2004). În 2011, satul număra 267 locuitori (141 masculin, 126 feminin; 259 români creștini ortodocși, restul cu informație nedisponibilă).

Hram Sf. Voievozi; cod II-m-B-10402; în 1895, atestat hramul Sf. Mare Mucenic Gheorghe, ca și în prezent și la 1836.

Preot paroh Petre Luca din 2001 până în prezent Tel.:0766/954.004; 0352/419.565

Comuna Husnicioara este o unitate administrativ-teritorială  situată în sud-vestul Piemontului Coşuştei şi în partea centrală a judeţului. Satul cu același nume se află în nord-estul comunei, în sud-sud-vestul Piemontului Coşuştei, atestat de un document datând din 1652, care nu apare pe hărţile din secolul al XVIII-lea şi din prima jumătate a secolului următor. În 1832 este atestat ca sat mic din fosta plasă Ocolul.

Numele satului derivă de la cel al pârâului Hușnița, care curge prin apropiere, fiind un diminutiv al acestuia.

Biserica satului este atestată ca fiind ridicată la 23 aprilie 1836 de toți lăcuitorii satului (Catagrafia Mănăstirilor și bisericilor din Mehedinți, 30 martie 1840), după altă versiune în 1785. Reconstruită în 1910-1915.

Prima biserică a fost de lemn, pe proprietatea răposatului Ștefan Miculescu sărdar. În 1894, când a fost pictată, era descrisă ca fiind mică, veche, nou reparată, cu tâmpla de lemn, 10 Icoane Împărătești făcute din nou și aranjate conform iconografiei. În altar, Maica Domnului cu îngeri, Sf. Trei Ierarhi lângă Sf. Pristol. În sala bărbaților, pe boltă,

Pantocratorul și patru Evangheliști, pe pereți, doi Mucenici la dreapta și doi la stânga. În sala femeilor, pe pereți, patru Mucenițe, iar deasupra intrării în sala bărbaților, Sf. Ioan Înaintemergătorul. La intrarea în biserică, Iisus Hristos cu Evanghelia deschisă, conform iconografiei. Pictor: profesorul N. Roteanu. În 1910-1915, biserica a fost reconstruită tot din lemn, în formă de corabie, cu o singură turlă și acoperită cu șindrilă.

Pictura i-a aparținut lui C. Zaharescu. A fost sfințită la 20 septembrie 1915 de către P.S. D.D. Sofronie, Episcopul Râmnicului Noul Severin. În anul 1920 a fost acoperită cu tablă zincată, la inițiativa epitropilor Constantin Borcilă, Petrache Popescu și Dumitru Irod. În 1934, s-au înlocuit tălpile de lemn și s-a refăcut pictura de către Gh. Bărbulescu din Tismana. În 1941, după ce cu un an înainte își procurase un clopot de circa 70 de kg, turnat la Timișoara, biserica avea o stare acceptabilă și era asigurată de comună. În anul 1950, D. Irod a construit porțile din lemn în stil brâncovenesc, care dăinuie și în prezent. În 1983, biserica a fost electrificată de către Gheorghe Staicu, fiu al satului, iar în anii 2007-2008, prin contribuția lui Costinel Doinea, au avut loc lucrări de înlocuire a șarpantelor cu tablă. În 2008-2009, s-au realizat tencuiala exterioară, lucrări la scări și înlocuirea tâmplăriei, la inițiativa și cu susținerea lui Gheorghe Crețescu, Pavel Popescu, Nicolae Ropotan, Emanoil Petrișor Petrescu, Costel Milu, Ilie Crețescu, Marius Canciu și a altor enoriași. În fine, în 2014 s-a înfăptuit împrejmuirea cu plasă de sârmă de către primarul Marinel Claudiu Rujoi și viceprimarul Emanoil Petrișor Crețescu.