Parohie cu cătuna Petra: 85 parohieni; 6 concubinaje (1887); în 1894 consiliul comunal estima că satul avea 160 de familii și 800 de suflete; în 1941 era parohie formată din satele Podu Grosului și Petra: 425 de familii cu 1446 de suflete. În prezent, parohia este formată din aceleași sate, Podu Grosului și Petra. La recensământul din 2011, Podu Grosului avea 219 locuitori (107 masculin, 112 feminin; 215 români, restul cu informație nedisponibilă; 214 creștini ortodocși, restul cu informație nedisponibilă).

Hram Sf. Ierarah Nicolae și Sf. Apostoli Petru și Pavel; biserica nu întrunește condițiile pentru a fi considerată monument istoric.

Preot paroh Alexandru Becheanu hirotonit la 30 septembrie 1982, studii medii, gradul preoțesc II Tel.:0759/181.916

Satul Podu Grosului aparține comunei Bâcleş, din mai 1968, și este situat în vestul acesteia, spre com. vecină Poroina Mare, pe valea superioară a râului Drincea şi care, cu timpul, a absorbit şi mahalaua Podeni. Atestat de documente în: 1604 (toponimic, cu numele de dealul Grosului, în timpul lui Radu Șerban vv.).

Tradiția locului spune că numele satului vine de la un cărăuș, Grosu, care a făcut un pod peste râul Drincea, astfel încât oamenii și cărăușii în general să nu mai treacă dintr-o parte în alta a râului prin albia acestuia.

Prima biserică a satului întemeiată documentar a fost făcută de lemn în 1793 de Milovan Sîrbu, fiind funcțională până în primele decenii ale secolului al XX-lea (Catagrafia mănăstirilor și bisericilor din Mehedinți, 30 martie 1840). O nouă biserică parohială era în construcție în 1927 și a fost terminată în 1930 în locul celei de lemn. Amplasată în mijlocul satului, pe o colină, este o biserică construită din cărămidă pe fundație de beton, până la nivelul de 0,60 m deasupra solului, în formă de cruce, cu trei turle, cea mare sprijinindu-se pe naos, celelalte două mai mici sprijinindu-se pe pronaos. Este acoperită cu tablă galvanizată. Deasupra ușilor de la intrare are cafas, loc pentru cor, catapeteasma fiind de lemn, iar proscomidiarul în formă de masă. La intrare este un pridvor, care se sprijină pe patru coloane cilindrice din cărămidă. Dimensiuni: Altar: L – 4 m, l – 4 m; Naos: L – 5 m, l – 8 m; Pronaos: l – 5,50 m, l – 4 m; Pridvor: L – 1,50 m, l - 4 m. În anul 1941 se lucra la pictură. Executată în frescă într-un singur strat și în stil neobizantin, aceasta i-a aparținut pictorului Gheorghe Băleanu din Miculești. În ultimele decenii, biserica a suferit două reparații ample, una în anul 1990, alta în anul 2009, preot paroh fiind Alexandru Becheanu.

Filii arondate:

Adunații Teiului

Parohie cu 134 parohieni și 5 concubinaje  (în 1887); alcătuită din satele Vlădica, Moșnenii și Sima Brăiloiu, 215 familii și 985 de suflete (în 194). În anul 2011, satul avea 108 locuitori (47 masculin, 67 feminin; 107 români, creștini ortodocși).

 Hram Sf. Nicolae; biserica nu este monument istoric.

Satul Adunații Teiului, arondat comunei Tâmna, este situat pe culmea Brâglesei, la o altitudine de 300 m, între văile Drincea,  Dosiştei, Argetoaia (Brăiloiului) şi dealurile Poiana Lungă, Cornişului şi Godovanului. În documente este menţionat de la începutul secolului al XIX-lea

Prima biserică din sat a fost construită/sfințită în 1740 ˮdă Ioan Mărculescu i Mihai Bologa și Stan cântărețu“, a doua în 1910 (Catagrafia mănăstirilor și bisericilor din Mehedinți, martie 1840).

Biserica a fost de lemn, reparată în 1937. În 1941 se aprecia că avea o stare generală bună. Era asigurată la suma de 200.000 de lei și dispunea de 100.000 de lei, bani ce urmau să fie folosiți pentru cumpărarea unui clopot mare și pentru alte reparații.

Petra

Cătun și filie pendinte de parohia Podu Grosului: 128 parohieni, 4 concubinaje (în 1887); în 1941, parte a aceleiași parohii, ca și în prezent. În 2011, în sat au fost recenzați 212 locuitori (101 masculin, 111 feminin; 203 români, restul cu informație nedisponibilă; 203 creștini ortodocși, restul cu informație nedisponibilă).

 Hram Intrarea în Biserică (1941); Nașterea Maicii Domnului; biserica nu întrunește condițiile pentru a fi considerată monument istoric.

Satul Petra, arondat comunei Bâcleş, din mai 1968, este situat în partea sudică a acesteia, pe locurile numite podul şi fosta pădure a Pâslarului, Câmpul Petrei, Câmpul Drăgoicii şi cel al Nistoroaiei, Bolovanul etc. Atestat de documente datând din: 1409-1418 (sat dăruit de Mircea cel Mare vv. Mănăstirii Tismana), 1505, 1513 (Piatra, confirmată în aceeași stăpânire), 1534 (Piatra, Pietra, idem), 1586 (satul Pieatra, idem), 1592 (seliștea Piiatra, în aceeași stăpânire), 1594 (satul Piatra, în aceeași stăpânire).

Prima biserică a satului cu temei documentar a fost ridicată în mahalaua Petra în 1837 de călugăru Gherasiie și Dincă Popovici (Catagrafia mănăstirilor și bisericilor din Mehedinți, 30 martie 1840).

Aceasta a fost o biserică de lemn. Foarte probabil, în 1854 a fost reparată, nu construită cum susține lucrarea Vieața Bisericească în Oltenia. O altă reparație a avut loc în 1887. În 1895 s-a propus repictarea ei, iar Episcopia a răspuns că va aviza numai după ce pictorul Leoveanu din Craiova avea să prezinte cuvenitul memoriu și contractul de lucrări pe care urma să le execute. În 1895-1896 a fost reparată și repictată de Nicolae Leoveanu, conform memoriului aprobat, iar în august 1896 s-a cerut și s-a obținut binecuvântarea pentru redeschidere. La sfârșitul perioadei interbelice, biserica era ruinată și a fost demolată de preotul Gheorghe Bologa (probabil în 1930 sau ulterior).

Din acel moment și până în anul 2005, satul Petra n-a mai avut biserică. Fiind nevoie de un lăcaș de închinăciune, în anul 2002 a început construcția unuia nou. Inițiativa construcției a aparțiut preotului Aurel Gheorgheosu, de la parohia Maioreasa din Drobeta-Turnu Severin, fiu al satului, care, cu binecuvânatarea Î.P.S. Teofan, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, a pornit la întocmirea documentației noii biserici.

Aceasta este amplasată pe locul vechii școli, se înfățișează în formă de navă, cu o singură turlă în față și are o lungime de 17 m, o lățime de 5 m și o înălțime de 8 m (de la temelie până în vârful turlei – 9 m). Altarul are L – 3 m, l – 5 m; Naosul: L – 6 m, l – 5 m; Pronaosul: L – 8 m, l – 5 m. Biserica este din cărămidă, pe fundație de beton de 0,50 m de la suprafața solului și este acoperită cu tablă galvanizată.

Catapeteasma este din zid desfundat, iar proscomidiarul în formă de nișă. Executată în anul 2004, pictura aparține lui Eugen și Floricăi Papici și este în frescă în stil neobizantin. La lucrările de zidire și pictură au contribuit cu danii sponsori și credincioși din Drobeta-Turnu Severin, din satul Petra, precum și Primăria comunei Bâcleș. Sfințirea s-a săvârșit în ziua de 22 mai 2005, de către P.S. Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei, în fruntea unui sobor de preoți și diaconi, paroh la biserica parohială din Podu Grosului fiind pr. Alexandru Becheanu. 

Rocșoreni

Parohie: 160 parohieni (în 1887); în 1893 forma o parohie cu satul Plopi; în 1941, era parohie formată exclusiv din satul Rocșoreni: 215 familii cu 817 suflete. În 2011, satul avea 115 locuitori (55 masculin, 60 feminin; 108 români creștini ortodocși, restul cu informație nedisponibilă).

 Hram Intrarea în Biserică a Maicii Domnului; cod MH-II-m-B-10391.

Rocșoreni este sat al comunei Dumbrava, din mai 1968, situat în vestul acesteia, în zona deluroasă a Motrului. Aşezare de moşneni la 1597 (menționați Pobora ispravnic și Mirul, mare portar), a ajuns, înainte de 1657, sub Matei Basarab, în stăpânirea lui Barbu Poenaru fost mare clucer din Poiana, mai puţin partea Bologăi.

Biserica satului este atestată documentar în anul 1786 (după altă versiune în 1782) și a fost făcută de popa Mihai, Sandu Bobeanu și Diia Cuțărescu (Catagrafia mănăstirilor și bisericilor din Mehedinți, 30 martie 1840).

A fost biserică de lemn, reparată cu ordin aprobat de Sfânta Episcopie în 1883 și terminată în august 1891, tot ca biserică de lemn, așezată pe temelie de piatră zidită cu var și nisip, ridicată un metru deasupra pământului, pardosită și tencuită, cu ferestre mari, cu pictură împrospătată, acoperită integral cu tablă, ca și clopotnița (În 1941, lucrarea Vieața Bisericească în Oltenia…, apărută în același an, vorbea despre reconstrucția bisericii pe locul celei de lemn, datând din anul 1786). La 3 octombrie 1891 s-a oficiat sfințirea bisericii. A fost reparată ulterior în anii 1925, 1932, 1936 și 1937, încât în 1941 era într-o stare foarte bună și asigurată de primăria comunei. Biserica se prezintă și astăzi în aceeași ipostază și structură, la cele de mai sus fiind de adăugat că la construcție s-a urmat un plan în formă de cruce, cu o singură turlă sprijinită pe pronaos și având în față un pridvor. Lungimea bisericii este 13,00 m, lățimea de 5,00 m, iar înălțimea de 5,00 m până la acoperiș. Altar: L - 3,00 m, l – 5,00 m; Naos: L – 4,00 m, l – 8,00 m; Pronaos: l – 4,00 m, L – 5,00 m; Pridvor: L – 2,00 m, l – 5,00 m. Pictura a fost executată în frescă de pictorul marin I. Stăiculescu din Ciochiuța. În prezent, biserica se află într-o stare avansată de degradare.