Parohie formată din satele Jirov: 301 familii, 1128 de suflete și Măru Roșu: 137 familii, 518 suflete. Total: 438 de familii cu 1646 de suflete (1941). Ulterior, a fost formată din satele Jirov, Udriște (Pușcașu), Măru Roșu și Croica (până în anul 1983). În prezent, parohia are 450 de case din satul Jirov (din care locuite permanent 340), o parte din sat, începând din punctul ˮla hotar“, aparținând de parohia Corcova. Parohia este sub ascultarea Protoieriei Strehaia din Eparhia Severinului și Strehaiei. Anterior, parohia a fost în subordinea Episcopiei Râmnicului Noul Severin până în 1939 și în anii 1945-1949), respectiv Mitropoliei Olteniei (în anii 1939-1944 și 1949-2004), prin Protoieria Strehaia. În 2011, satul avea 1402 locuitori (715 masculin, 687 feminin; 1202 români, 93 romi, restul cu informație nedisponibilă; 1097 creștini ortodocși, 197 penticostali, restul cu informație nedisponibilă).

Hram Sf. Nicolae și Sf. Nicodim de la Tismana; cod MH-II-m-B-10354.

Preot paroh Gheorghe Petrișor Purcel Studii superioare Tel: 0785 390 315

Jirov este sat al comunei Corcova, din mai 1968, aşezat în partea sud-estică a acesteia şi în est-sud-estul Piemontului Coşuştei, pe un deal, în apropiere de râul Motru şi brăzdat de văi mici, colectate de pârâul Jirovu. Atestat documentar în: 1483 (întărit cu imunităţi de Vlad Călugăru vv. în stăpânirea lui jupan Bârta Pătru).

Etimologia numelui satului poate fi legată de sintagma ˮjir“, numele fructului fagului, arbore prezent în vegetația din zona satului, sau poate de cuvântul “jiroaveˮ, care în limbajul bătrânilor satului însemna bălțile cu noroi unde mergeau porcii vara să se scalde.

Prima biserică a satului atestată documentar a fost ridicată în 1833-1835, ctitori Milcu Condeescu și locuitorii satului, pe proprietate megieșească (Catagrafia mănăstirilor și bisericilor din Mehedinți, 30 martie 1840). Tradiția spune însă că Sf. Nicodim de la Tismana ar fi construit la Jirov o biserică în punctul numit până în prezent “dealul bisericiiˮ. De asemenea, potrivit Sinodicilor întocmite de preoții secolului al XIX-lea, anterior bisericii din 1833-1835, a existat o biserică de lemn donată în anul 1835 satului Cernaia, când se zidea de către Milcu Condeescu și locuitori biserica nouă, de unde apoi a fost strămutată în satul Ungureni, Gorj, în 1845 (vezi și pisaniile bisericii de aici). Tot tradiția menționează că o altă biserică de la Jirov a fost donată în anul 1840 satului Pârvulești. 

Biserica din 1833-1835 a fost de la început biserică de zid, de plan dreptunghiular, fără turlă, cu absida altarului rotunjită la interior și cu șapte laturi la exterior. A fost clădită din cărămidă arsă, fără fondație din piatră sau ciment și a fost acoperită cu șindrilă.

Era compusă din naos, pronaos, altar și un pridvor deschis, în stil brâncovenesc, cu patru coloane și două semicoloane încastrate în zid. Lungimea bisericii: 17,50 m, lățimea 7,50 m, iar bolta naosului înaltă de 6,42 m. Fațadele au brâu median încadrat în zimți și o cornișă simplă la partea superioară. Pictura este originală, cu ancadramente aparente din pictura în care sunt reprezentați proorocii și alți sfinți.

În medalionul de pe fațadă sunt pictați sfinții hramului. Și pictura interioară este originală, neafectată decât de fum, gudroane și praf (în partea superioară), de igrasie și săruri de la infiltrațiile apei în zid, care au produs exfolieri pe alocuri până la cărămidă și la stratul de frescă și tencuieli inițiale (în partea inferioară). Pictura a fost restaurată atât la exterior cât și la interior. La portretele ctitorilor (moșnenii din Jirov) sunt de remarcat hainele țărănești albe cucute cu negru și purtate și de cei doi preoți din acea vreme ai bisericii. În naos, sunt de semnalat “sfânta cărămidăˮ, ˮsfânta mahramă“, chipul Sfântului Eustathie Plachida și scene din viața Sfintei Fecioare și a Sfintei Elisaveta.

În pridvor, predomină scenele din viața Sfântului Nicolae. În 1890-1891, bisericii i s-a reparat acoperișul, în 1911-1912 a fost din nou reparată, ca și în 1932-1936, când i s-au făcut și alte îmbunătățiri. În anul 1941 era în stare bună și era asigurată. După ultimul război, abia în 1990 s-au inițiat ample lucrări de reparații capitale (consolidare-subzidire, schimbarea acoperișului – șarpantă și învelitoare, pardoseli interioare, hidroizolații etc.), precum și lucrări de spălare, restaurare și consolidare a picturii. Lucrările de subzidire și consolidare au fost realizate de Șantierul A.C.M Vâlcea în coordonarea ing. Ion Gologan, iar lucrările de pictură de o echipă coordonată de pictor-restaurator Adina Rogojanu-Mihaiu, după proiectul întocmit de restauratorul expert Ion Șerban Anghelescu, care a primit toate avizele necesare. Lucrarea a fost finalizată în anul 2017. În 1996 și 2017, biserica a fost resfințită de fiecare dată de către Î.P.S. Nestor, Mitropolitul Olteniei, și respectiv Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei.