Biserică filială pendinte de parohia Gutu: 90 contribuabili (în 1887); 70 familii (în 1891). În 1895 avea 80 de familii cu 400 de suflete, iar în 1941 – 97 familii cu 411 suflete. Actualmente, este biserică parohială a parohiei Ghelmegioaia, înființată în anul 1949, formată din satele Ghelmegioaia, Gârnița, Balota și Valea Odăilor și aflată în aria canonică a Episcopiei Severinului și Strehaiei prin Protoieria Strehaia. În trecut s-a aflat sub ascultarea Mitropoliei Olteniei (în anii 1949-2004). În 2011, satul avea 221 locuitori (106 masculin, 115 feminin; 216 români, creștini ortodocși, restul cu informație nedisponibilă).

Hram Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul; biserica nu întrunește condițiile pentru a fi considerată monument istoric.

Preot paroh Aurelian-Laurențiu Bivolaru

Satul Ghelmegioaia aparține comunei Prunişor, din mai 1968, fiind situat în vestul acesteia. Atestat în 1650 ca sat cu locuitorii „fugiţi toţi şi risipiţi într-alte părţi”. Moşnenii Ghelmegeni sunt menţionaţi de o hotărnicie din 1777.

Prima biserică atestată documentar a satului datează din anul 1760 și a fost făcută din lemn pe proprietate megieșească de toți lăcuitorii satului (Catagrafia mănăstirilor și bisericilor din Mehedinți, 30 martie 1840). În 1891 s-a cerut canonică permisiune pentru zugrăvire, iar Episcopia a solicitat prezentarea inițială a tablourilor după care urma să se facă lucrarea.

În 1895, preotul G. Măneanu o descria ca fiind în ˮcompletă ruină, fără a mai avea aspectul de templu religios“, motiv pentru care a închis-o, în conformitate și cu recomandarea Protoieriei. În 1897, după ce locuitorii strânseseră materialul necesar, precum și o sumă de bani, s-a cerut canonică binecuvântare pentru reconstruirea unui nou lăcaș de cult. Biserica a fost reconstruită din cărămidă în anii 1897-1907.

Are o lungime de 16 m, lățime de 8 m, precum și turlă și pridvor. A fost pictată de către Fr. Weidinger din Turnu Severin și s-a sfințit de către P.S. Ghenadie, Episcopul Râmnicului Noul Severin.  Biserica a fost reparată în anul 1920 și, după ce în 1941 se găsea în stare bună și era asigurată de primăria comunei, a mai trecut printr-o reparație capitală în anii 1949-1950, cu atenție deosebită la acoperiș și turlă. În anii 2008-2010 s-a refăcut exteriorul și s-a restaurat pictura, în timpul păstoririi P.S. Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei, protoiereu fiind P.C. Pr. Ștefan Cameniță, iar paroh P.C. Pr. Cristian Drăgan. Resfințirea s-a săvârșit la 25 iulie 2010.