Parohie formată din satul Corcova și cătunele Cordun și Stejar (în 1887) și la fel în 1941 când avea 505 familii și 1854 de suflete. S-a aflat în jurisdicția Episcopiei Râmnicului Noul Severin (până în 1939 și în anii 1945-1949) și Mitropoliei Olteniei (în anii 1939-1944 și 1949-2004). Din 2004 este sub ascultarea Protoieriei Strehaia din Eparhia Severinului și Strehaiei. La recensământul din 2011, avea 1081 de locuitori (527 masculin, 554 feminin; 879 români, 168 romi, restul cu informație nedisponibilă; 1018 creștini ortodocși, 20 penticostali, 8 adventiști, restul cu informație nedisponibilă).

Hram Sf. Voievozi; cod MH-II-m-B-10299.01; MH-II-a-B-10299 (ansamblul bisericii); MH-II-m-B-10299.02 (zidul de incintă al bisericii).

Preot paroh Gheorghe Marian Covrig Tel.: 0726/900.986

Comuna Corcova, în actuala organizare teritorială, este situată în partea estică a Piemontului Coşuştei şi de nord-est a judeţului Mehedinți. Satul de reşedinţă se află în nord-vestul comunei, în apropierea confluenţei dintre Coşuştea şi Motru şi la poalele dealului Corcova. Altitudine medie 160 m. Atestat în: 1547 (pâra părintelui egumen Mardarie de la Tismana cu Stan Sasul din Corcova în vremea lui Mircea Ciobanul vv.).

La 1894 se consemna că, potrivit tradiţiei, aici a fost o mănăstire de călugări, urmele unor chilii şi pietre cu inscripţii vechi mai existând încă. În 1942, acestea încă erau vizibile.

Lângă fosta curte boierească era o biserică construită din zid. E foarte posibil ca aceasta să fi fost biserica construită/sfințită la 26 noiembrie 1752, avându-i drept ctitori pe Constantin Strâmbeanu biv vel stolnic și fratele său Matei, cu jupâneasa Dumitra și pe jupan Giurgea Corcoveanu și fiul său, Cornea, cu jupâneasa Stanca (Catagrafia mănăstirilor și bisericilor din Mehedinți, 30 martie 1840).

A fost edificiu de zid, construit pe proprietatea vornicesei Bibescu. Era o clădire dreptunghiulară foarte alungită (18,50/6,00 m), fără abside laterale. Turla originală a fost înlocuită cu o construcție de lemn.

Scara de acces la clopotnița din turla bisericii este cea originală. Biserica are decorația exterioară caracteristică arhitecturii de la mijlocul secolului al XVIII-lea, adică: brâul format din trei toruri (cel din mijloc mai gros), profil dreptunghiular la marginea inferioară, firidele arcuite încadrate de un ciubuc dublu la registru superior, cornișa din două rânduri de zimți de cărămidă, ferestrele în mod excepțional ajunse până astăzi nelărgite (1,20/0,40 m) cu chenare și cornișă de piatră sculptate în rânceavuri, două răsuflători rotunde cu piatră ajurată înscrisă într-un chenar pătrat la naos, urme de zugrăveli pe brâu și registrul inferior.

Sistemul de boltire este cel obișnuit. Naosul este despărțit de pronaos prin trei arcade trilobate sprijinite de două coloane cu capetele pictate în frunze de acant și două semicoloane angajate în zid. Zugrăveala interioară este aceea mediocră, executată în 1889. Din pictura originală a bisericii se mai pot observa portretele ctitorilor pe zidul nordic al pronaosului, jupân Constandin Strâmbeanu și Matei fratele acestuia, jupâneasa Dumitra, Giurcă Corcoveanu, jupân Cornea și jupâneasa Stanca.

Biserica este înconjurată de un zid de cărămidă care se pare că este cel original și are pe el urme de chilii care deserveau probabil locuințe pentru personal. La sfârșitul secolului al XIX-lea se înfățișa ca o construcție cu pridvor pe stâlpi decorați, care păstra urme de chilii în jur.

În 1887 au fost aprobate reparații și zugrăveli, biserica fiind ruinată, lucrări executate în 1889. Alte lucrări de întreținere au avut loc în 1925, pe baza planurilor, releveului și devizului în valoare de 200.000 de lei, întocmite de Al. Referendaru. Alături de această biserică, în 1921 se mai afla o alta din lemn, cu hramul Sf. Nicolae, cumpărată de prințul Nicolae Bibescu din Văgiulești sau Ungureni (după N. Stoicescu), biserică reparată în 1899 de Zoe Brâncoveanu.

Filii arondate:

Cordun

Cătun al parohiei Corcova, 48 parohieni, fără biserică dar cu cimitir propriu (1887).

Atestat de documente datând din: 1564 (Petru cel Tînăr vv. întăreşte lui Radu şi fiilor lui parte în Cordun); 1600 (Oprea, moşnean din Cordun, cu plângere în faţa domnului împotriva lui Nica vistier); 1638 (Vasilie paharnic vinde lui Nicola pârcălab din Glogova, între altele, cumpărături din hotarul Cordunul „cu rumânii şi cu plai de vie”, toate întărite de Matei Basarab vv. în 1638 şi 1639); 1846 (sat strămutat în linia Corcova). Strămutarea a fost hotărâtă de Ion Bibescu, proprietar, şi de subcârmuitorul plăşii Motru, Gh. Gărdăreanu. În 1892 avea 50 de case şi a fost înscris neîntrerupt în nomenclatura oficială a satelor judeţului. Populaţia: 534 locuitori în 1945, 601 locuitori în 1977,  616 locuitori în 1992, 677 locuitori în 2002 și 459 locuitori în 2011.