Parohie atestată din 1894, cu filie la Comanda. În 1941, atestată ca parohie formată din satele Cernaia și Vlădășești (221 familii, 854 suflete). Ulterior, în 1968 parohia a cuprins satele Cernaia, Breța, Vlădășești și Menții din Față. După 1973, Menții din Față a fost arondat parohiei Comanda, parohia Cernaia cuprinzând satele Croica, Măru Roșu și Udriște - Pușcașu, pendinte din punct de vedere administrativ de comuna Corcova. Inițial, parohia a fost în subordinea Episcopiei Râmnicului Noul Severin, respectiv Mitropoliei Olteniei, prin Protoieria Strehaia, iar din 2004 Episcopiei Severinului și Strehaiei, prin aceeași protoierie. La recensământul din 2011, satul avea 276 locuitori (141 masculin, 135 feminin; 275 români creștini ortodocși).

Hram Sf. Ierarh Nicolae; cod MH-II-m-B-10281.

Preot paroh Ion-Daniel Bălașa, preot din 1987, vechime 33 de ani, studii teologice superioare, fără grade. Tel.:0764/709.884;

Satul Cernaia, pendinte de comuna Corcova, este așezat în sud-estul Piemontului Coșuștei, pe valea Motrului, în estul județului Mehedinți, între dealurile Vieşilor şi Vlădăşeştilor, într-un relief deluros, brăzdat de văile Breţa, Cornului, Vlădăşeştilor ş.a. şi de pâraiele Cernaia şi Fântâna Mare. Atestat documentar la 1514 (Cerna toată întărită de Neagoe Basarab vv. drept cumpărătură lui Manea cu fiii lui şi altora).

Era o biserică de zid, gros de 1 m, tip cetate, zugrăvită în ulei în 1843, cu un frumos pridvor pe stâlpi înflorați. A fost reparată în 1866, când pridvorul a fost închis, intrarea a fost mărită și i s-a făcut o turlă-clopotniță, iar de cei doi contraforți, la altar, s-a legat o platbandă care a încins zidul la exterior, în timp ce un tirant gros de 30 mm. a unit cei doi contraforți, tot în altar.

De asemenea, la zidăria turlei s-a băgat platbandă groasă de 8 mm pentru legături în zona arcadelor. Biserica a fost construită în formă de navă cu arcade, abside și stâlpi pătrați de susținere, catapeteasmă de zid, pictată cu trei rânduri de icoane, acoperiș din lemn de stejar cu juguri prinse în șuruburi de 10 mm cu scrivală pentru a nu rugini și a se distruge.

Căzând tencuiala la exterior, au apărut picturi exterioare, care au fost acoperite din nou cu tencuială, pentru protecție. În 1892 s-a solicitat binecuvântare pentru reparații ample la acoperiș, bolta altarului, frontispiciu, balcon, pardoseală și zidul dinspre nord. Adus la fața locului, arh. Petre Pessi a constatat că fisurile din zid erau atât de mari încât biserica nu putea fi reparată.

De aceea locuitorii au cerut binecuvântare spre a trece la ridicarea unei noi biserici. Cererile de reparații s-au repetat în 1894, când biserica era descrisă ca biserică de zid, învelită cu șiță, iar clopotnița cu tinichea. Alte lucrări s-au efectuat în 1934, la învelitoare și legături de fier la altar, pe baza devizului în valoare de 93.000 de lei, întocmit de Iancu L. Atanasescu. Tot atunci a fost pus și acoperiș de tablă zincată, pe cheltuiala unui fiu al satului, Petre Rață. În 1991a fost demolată vechea turlă, fiind foarte crăpată, făcându-se alta nouă, mai mică, cu acoperiș piramidal, din tablă de aluminiu.

Memoria locului a reținut că în 1821 Tudor Vladimirescu s-ar fi retras cu pandurii în pădurea Cernăii, cerând merinde de la preot. În timpul Războiului Întregirii Neamului Românesc armatele de ocupație au confiscat clopotul bisericii. Inițial, clopotul fusese îngropat, dar preotului Ion I. Cernăianu i s-a smuls barba ca să spună unde este îngropat. Preotul a murit în 1916 în aceste împrejurări. Același preot condusese pe oamenii răsculați în 1907, iar în focul reprimării răscoalei i-a fost împușcată soția și unul dintre fii, ceilalți fugind în pădure. În locul clopotului confiscat în 1916 a fost adus un altul, cu ofrandele locuitorilor, confecționat în 1921 la Fabrica ˮOituz“ din București.

Filii arondate:

Măru Roșu

Cătun pendinte de parohia Jirov: 137 familii, 518 suflete (în 1941). Sat al comunei Corcova, din mai 1968, situat în sud-estul acesteia, lângă râul Motru. Altitudine medie: 200 m. S-a format înainte de 1864, când avea 29 de case. A aparţinut comunelor Jirovu (1864-1931, 1932-mai 1968) şi Cernaia (1931-1932) Populaţia: 290 locuitori în 1945, 189 locuitori în 1977, 255 locuitori în 1992, 262 locuitori în 2002 și 263 locuitori în 2011.

În prezent, face parte din parohia Cernaia. 

Nu a avut biserică, doar un cimitir al satului.