Parohie, În 1893-1895, împreună cu cătuna Pârlita/azi Valea Teiului (sat aparținând atunci de comuna Breznița Motru, iar azi de comuna Grozești), cu mahalaua Crețești (pendinte de comuna Greci), mahalaua Vărgățești/Vărgații (de comuna Sălătrucu) și cătuna Slătinicu Mare (pendinte de comuna Strehaia). În 1941, este atestată în următoarea componență: Bâltanele (182 familii, 881 suflete), Slătinicul mare (124 familii, 583 suflete), Slătinicul Mic (42 familii, 121 suflete), Pârlita (65 familii, 261 suflete), Crețești (12 familii, 41 suflete), Vărgații (11 familii, 32 suflete). Parohia era în jurisdicția Episcopiei Râmnicului Noul Severin. Înainte de 1968 a fost în subordinea Mitropoliei Olteniei, prin Protoieria Strehaia. Actualmente, parohia Bâltanele cuprinde bisericile din satul de reședință și din satul Sălătruc, deservind cele două sate plus Valea Teiului, Crețești și Vișina, fiind pendinte de Episcopia Severinului și Strehaiei, prin Protoieria Strehaia.

Hram Sf. Treime, biserică ce nu întrunește condițiile de a fi considerată monument istoric.

Preot paroh Adrian Pretuleac hirotonit la 1 aprilie 2001, studii superioare, definitivat. Tel.:0721/622.579; e-mail: ­­Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Satul Bâltanele este situat pe valea cu acelaşi nume (numită și Slătinic), în estul județului și în nordul Piemontului Bălăciţei. Vechea vatră a satului a fost, până în 1806, pe valea Cârnei, locul din luncă unde se află astăzi fiind numit de multă vreme Bâltanele din cauza mlaștinilor  existente înainte de a se începe cultivarea pământului. Relief deluros (Cârna, Goruniş – 325 m, Sălătrucul, Cioaca lui Busuioc – 320,8 m), străbătut de văi.

În Catagrafia obștească a Țării Românești din 1831, satul a fost înregistrat pe moșia omonimă, mănăstirească, aflată în stăpânirea Mănăstirii Gura Motrului (și așa a rămas și în anii următori) și având 74 de familii și 10 feciori de muncă. După legea rurală din 1864, satul s-a eliberat, iar la începutul secolului al XX-lea, 130 de locuitori erau în proprietatea a 480 de ha de teren.

IV-V. Inițial, a fost o biserică de lemn, datând probabil din secolul al XVIII-lea sau din prima jumătate a celui următor, construită de vistierul Nicolae Boboc și în locul căreia în 1865 a fost ridicată alta, de zid, de către frații Cucu și preotul Dimitrie. Data reprezintă momentul refacerii vechiului așezământ, pictat de M.I. Steiculescu. În 1925-1926 enoriașii au pornit la ridicarea unui nou lăcaș de cult, folosind doi zidari din zona Banatului, ajutați de oamenii din sat. În 1950, biserica a fost resfințită de către Î.P.S.S. Dr. Firmilian, Mitropolitul Olteniei.

Biserica este construită în formă de cruce, cu o lungime de 20,00 m și o lățime de 10,00 m, având o turlă mare în pronaos și două turle înfundate deasupra naosului. Cărămida folosită la construcție a fost fabricată în sat. La interior, biserica a fost pictată în frescă de către echipa pictorului Lișteavă din Craiova.

Filii arondate:

Sălătruc

Nașterea Maicii Domului	Sf. Ioan cel Nou

Parohie în 1887: 178 parohieni, 5 concubinaje. În 1941, parohie formată din satele Sălătruc, Valea Petrii și Blidaru/Blidarele: 185 de familii cu 750 de suflete. Actualmente, filie a parohiei Bâltanele, pendinte de Episcopia Severinului și Strehaiei, prin Protoieria Strehaia.

Hram: pentru biserica veche Nașterea Maicii Domnului; cod MH-II-m-B-10397, iar pentru biserica nouă, Sf. Ioan cel Nou de la Suceava.

Satul Sălătruc este situat la 2 km nord de centrul de reședință, Greci, în nordul Piemontului Bălăciței. Altitudinea medie: 250 m. Atestat documentar în 1594 (Mihai Viteazu vv. dăruiește a 4-a parte din Sălătruc Mănăstirii Glăvăciog). În Catagrafia obștească a Țării Românești din 1831, Sălătrucu figurează pe moșia omonimă, megieșească, stăpânită de-a valma, de trei moși cu Ioniță Ciupagea, Patru Nedelcovici și Dumitrache Hârgot, având 101 familii și 24 feciori de muncă.

Biserica Nașterea Maicii Domnului a fost ridicată în 1704 sau, cel mai probabil, în 1740. Era din lemn și, potrivit Catagrafiei bisericilor și mănăstirilor din Țara Românească din 1840, a fost făcută ˮdă Udrea Olaru, Nicolae ceaușu și Kiriță“. În catagrafie se preciza că “Nu s-a prenoitˮ.

Biserica Ioan cel Nou de la Suceava este în construcție, piatra de temelie fiindu-i pusă în august 2013 de către P.S. Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei. Ctitor: Cleonia Copaci, fiică a satului.

Biserica Nașterea Maicii Domnului a fost biserică de lemn stejar masiv, refăcută în 1864 (conform unei inscripții din pronaos), cu zid interior de cărămidă. A fost pictată de către un zugrav de neam ˮȚecu“, pe nume Ion Sârb. S-a reparat în 1934-1935, iar în 1940, peste șița veche, a fost acoperită cu tablă. Este situată în cimitirul satului și în 1941 avea o stare generală bună.

Biserica Ioan cel Nou de la Suceava este amplasată în apropierea cimitirului satului, în fața casei parohiale, la aproximativ 150 de metri de vechea biserică. Este construită în formă de navă, cu o lungime de 15,00 m și o lățime de 7,00 m, cu fundație de beton, pereții din cărămidă și o singură turlă deasupra pronaosului.