Parohie situată în partea de sud-vest a municipiului Drobeta-Turnu Severin, pendinte de Protoieria Drobeta-Turnu Severin din cadrul Episcopiei Severinului și Strehaiei. Anterior anului 1968, s-a aflat sub jurisdicția Episcopiei Râmnicului Noul Severin (de la târnosire până în 1939 și în anii 1945-1949), apoi sub cea a Mitropoliei Olteniei (în anii 1939-1945 și 1949-2003) prin Protoieria județului Mehedinți/Turnu Severin.

Hram Sfântul Ioan Botezătorul; cod MH-II-m-A-10179.01.

		Preot paroh Ionuț Cristian Raicu 2018 până în prezent Tel.:0729/577.738;
		Preot slujitor Alexandru Toma Tel: 0756/344.362

Biserică situat în partea de sud-vest a municipiului Drobeta-Turnu Severin, cunoscută şi sub denumirea de Biserica „Grecescu”, lângă spitalul omonim, ambele având aceiaşi ctitori, Ioan Stoian Grecescu şi soţia sa, Ioana. Ioan Stoian Grecescu intenţionase să construiască biserica în centrul oraşului, în Piaţa Radu Negru, cu destinaţia de biserică numită „Episcopia Severinului”. În acest sens, el a depus, la 17 martie 1863, la Primăria Severin, cererea de atribuire a locului de construcţie.

După rezoluţii favorabile puse de primarul Costache Cârjeu şi de consiliul comunal (magistratul oraşului), comunicate petentului în iunie acelaşi an, înfăptuirea promisiunilor municipalităţii a fost amânată până în februarie 1866. Atitudinea autorităţilor l-a mâhnit pe I. St. Grecescu şi l-a determinat să-şi schimbe intenţiile, materialele strânse şi cărămida fabricată iniţial pentru biserică fiind folosite tot în binele comunităţii severinene şi anume pentru construcţia Spitalului Grecescu. Începerea lucrărilor la spital n-a dus, totuşi, la abandonarea proiectului bisericii, pentru ridicarea acesteia Grecescu cerând să-i fie atribuite două plaţuri în imediata vecinătate a spitalului.

Întâmpinat şi de această dată cu ineleganţă de autorităţi, Grecescu a fost ajutat să-şi împlinească visul de protestul energic al orăşenilor faţă de poziţia duplicitară a municipalităţii şi, mai cu seamă, de sprijinul dat de însuşi principele Carol I, aflat, din fericire, în vara anului 1867, în vizită la Turnu. Severin împreună cu dr. Carol Davila.

Cu acest prilej, Domnitorul l-a cunoscut personal pe I. St. Grecescu şi, prin mijlocirea lui Carol Davila, a aranjat ca în scurt timp ctitorul să dispună de planurile bisericii, întocmite la Bucureşti de inginerul arhitect Enderle. La 10 mai 1868, de ziua suirii pe tronul României a lui Carol I, s-a pus piatra fundamentală a bisericii. Sub aspect arhitectural, planurile acestui lăcaş au urmat modelul bisericii domneşti de la Curtea de Argeş, cu cele două turle mici din faţă, înscriindu-se în stilul clasic al vechilor mănăstiri româneşti.

Construcţia, în formă de cruce greacă, cu absida altarului rotunjită la interior și hexagonală la exterior, la fel ca și absidele laterale, s-a făcut din cărămidă, spre deosebire de biserica-model, făcută din piatră. Începută în primăvara lui 1868, până în toamnă lucrările au ajuns la rotund, Carol I vizitând amănunţit edificiul în primăvara lui 1869, când l-a condus până la graniţă pe fratele său Leopold de Hohenzollern, aflat în vizită în România. Când în 1875 Ioan St. Grecescu înceta din viaţă, biserica era aproape terminată.

Pictura a fost executată până în 1872, în stil neorenascentist, de Gheorghe Tattarescu, pe banii (1000 de galbeni imperiali austrieci) daţi de Gh. Poenaru şi soţia sa Maria, nepoții ctitorilor. În anul 1876 a avut loc sfinţirea bisericii în prezenţa P.S. Episcop D.D. Calinic al Râmnicului şi Noului Severin. După introducerea în circuitul ecleziastic, construcţia s-a comportat admirabil, prin aşezarea cu faţa la Dunăre, fiind unul dintre monumentele bisericeşti cele mai interesante ale zonei. Pictura i-a fost spălată şi restaurată în 1898 de către pictorul profesor Al. Răsmeriţă, în 1908 de Theodor Zarma şi la sfârşitul perioadei interbelice de către pictorul D. Norocea. În 1920 a fost refăcut acoperişul, cum se procedase și în 1898, cu tablă din fier, cel iniţial, din tablă de aramă, fiind ridicat în 1917 de armata germană de ocupaţie.

Din 1884, prin încheierea consiliului comunal Turnu Severin, biserica a devenit Catedrala ortodoxă a Severinului. În 1938 parohia bisericii număra 834 de familii din partea de sud-vest a oraşului. După sfinţire, o bună perioadă de timp biserica  s-a întreţinut din veniturile testate de ctitor şi administrate de urmaşii lui testamentari, Ion Gămănescu şi I. Totoroaţă.

După ce din diferite pricini aceste venituri au secat, aşezământul a intrat în sarcina comunităţii. Biserica a suportat două mari cutremure, în 1940 și în 1977, fapt pentru care de fiecare dată s-a impus efectuarea unor reparații. După circa 150 de ani de viață, zidurile au nevoie de intervenții periodice, care trebuie făcute odată la circa cinci-șapte ani, când efectuate făcute reparații și la zugrăvelile exterioare. Între timp, s-au montat tiranți. De asemenea, în 1946 a avut loc refacerea acoperișului, după distrugerea lui de către bombardamentele aliate din primăvara și vara anului 1944. În 1917, acoperișul din tabla de cupru fusese luat de armata de ocupație și refăcut în 1919 cu tablă obișnuită.

În anul 1965, pictorul T. Trestioreanu a spălat, la rândul său, pictura bisericii, așa cum va proceda în 2001 și pictorul Dimitrie Bănică. În anul 1970 s-a realizat pardosirea bisericii cu marmură albă și roșie și s-a introdus agentul termic de la centrala Spitalului ˮGrecescu“, montându-se 25 de calorifere pentru a asigura încălzirea sfântului lăcaș.

În anul 1976, pe fațada acestuia s-au montat trei icoane din mozaic de Murano: una sus pe frontispiciu cu Botezul Domnului (ca icoană de hram) și celelalte două cu Sf. Apostoli Petru și Pavel, în stânga și în dreapta ușilor de la intrare.

În anii 2004-2010, curtea bisericii s-a amenajat în stil parc cu alei, arbuști ornamentali, grădină cu flori și trandafiri, bănci etc., iar în 2006 s-a făcut racordul la agentul termic furnizat de Termocentrala Halânga, cu schimbător de căldură în interorul bisericii. În fine, în anul 2015 s-a făcut pavaj cu ciment amprentant, 140 m.p. în fața bisericii, și tot acum s-a construit o fântână arteziană cu bazin și monument de marmură, reprezentând în basorelief Botezul Domnului Iisus, botezat de Sf. Ioan Botezătorul, cu porumbelul simbolizând Sf. Duh. Ansamblul a fost conceput și executat de către sculptorul Andrei Coptil și este donat de familia Ionică: Jan, Sorina Gabriela și Luca Cristian, fiul lor.