Protopopiatul Drobeta

31. Malovăț - Buna Vestire

biserica malovat

 

Parohie cu cătuna Puținei:160 parohieni, 1 concubinaj (în 1887); în 1941 era parohie formată din satele Malovăț și Țigărani: 327 de familii, 1306 suflete. Din 1979, parohia este formată din satele fostelor parohii Malovăț și Bârda, care au fuzionat. Până în 2004, s-a aflat sub ascultarea canonică a Episcopiei Râmnicului Noul Severin (până în 1939 și în anii 1945-1949) și Mitropoliei Olteniei (în anii 1939-1944 și 1949-2004). După 2004, se află în aria canonică a Eparhiei Severinului și Strehaiei prin Protoieria Drobeta-Turnu Severin. În 2011, satul avea 1025 locuitori (515 masculin, 510 feminin; 995 români, restul cu informație nedisponibilă; 991 creștini ortodocși, restul cu informație nedisponibilă).

 


Hram Buna Vestire; biserica nu întrunește condițiile pentru a fi calificată monument istoric.


 

pr alexandru stanciulescu barda  

Preot paroh Alexandru Stănciulescu-Bârda

  • hirotonit în anul 1977,
  • studii teologice superioare cu masterat și doctorat în teologie,
  • profesor în învățământ cu gradul I.

Tel.:0724/998.086;

e-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

 


 

Comuna Malovăț este situată la 10 km nord de municipiul Drobeta-Turnu Severin. Satul de centru, omonim, este aşezat în depresiunea Severinului, lângă pârâul Pleşuva, într-un perimetru deluros.

Prima biserică atestată documentar a satului datează din 25 martie 1805, ctitor răposatul Ioniță Burileanu (Catagrafia mănăstirilor și bisericilor din Mehedinți, 30 martie 1840). Construită a doua oară în 1901.

Prima biserică a fost de lemn și a fost așezată pe proprietatea Mănăstirii Govora, la sud de actualul lăcaș. În curtea actualei biserici s-au identificat urme ce sugerează conturul în cruce al celei vechi.

Ruinată și devenită de neutilizat pentru săvârșirea cultului, în 1892 Episcopia Râmnicului Noul Severin a trimis canonică aprobare pentru facerea după plan a unei noi biserici în comună, fapt dus până la capăt în anii 1900-1901 prin construcția unei biserici de zid. Este o biserică din piatră și cărămidă, cu fondație adâncă de 2,40 m și ridicată cu mortar de var și nisip ca legătură între pietre. Urmează un plan în formă de cruce, cu turlă în patru muchii, care a ținut loc și de clopotniță. Biserica s-a ridicat cu cheltuiala obștii satului, sub conducerea preotului Gh. Iorgovan.

Locuitorii povestesc și astăzi că preoteasa Stanca Iorgovan și-a vândut salba de galbeni ca să se termine pictura bisericii. La exterior, biserica are patru icoane. Pictura a fost realizată în stil neobizantin, în ulei, de către pictorul Constantin Ionescu din București. Cutremurul din noiembrie 1940 a afectat grav biserica, încât în 1941 era înregistrată ca improprie serviciului religios.

A fost nevoie de o consolidare constând în folosirea unor centuri metalice pe exterior, completate cu patru bare, care au străpuns zidurile și au legat absidele la interior. Alte avarii grave a provocat cutremurul din 4 martie 1977, punându-se chiar problema demolării bisericii. Acoperișul era distrus, în biserică ploua, iar pictura era distrusă aproape integral. Tâmplăria de lemn putrezise, la fel pardoseala, în ziduri erau fisuri enorme, iar catapeteasma se balansa la cea mai mică atingere. În 1980-1982 s-au desfășurat lucrările de consolidare.

S-a făcut o centură de beton armat la nivelul solului și alta sub acoperiș. Alte centuri erau legate între ele cu piloni de beton armat încastrați în zid. Mai multe grinzi de beton armat au fost plasate în podul bisericii. Turla a fost la rândul ei consolidată, tencuielile exterioare decopertate până la cărămidă și refăcute cu altele pe bază de beton, apoi finisate cu praf de marmură de Vărănic.

Tâmplăria veche a fost înlocuită cu una metalică, podeaua a fost parchetată cu stejar și a fost consolidată catapeteasma. S-a construit un gard din prefabricate la drum și de plasă de sârmă în restul perimetrului curții. În 1983 a fost refăcută și spălată pictura de către pictorul Vasile Ivănescu din Curtea de Argeș. Fiind o zonă cu frecvente alunecări de teren, consolidările din 1980-1982 n-au fost de ajuns, astfel încât în anul 2005 s-a realizat o nouă consolidare, pe baza unei soluții tehnice furnizate de prof. univ. Marin Marin de la Facultatea de Construcții din Timișoara, lucrările propriu-zise fiind executate de firma ˮModel“ din Drobeta-Turnu Severin. S-au folosit niște “scauneˮ sui generis, practicate pe întreaga lungime a fondației și legate printr-o centură masivă de beton, care ocolește biserica la nivelul pământului.

S-a demolat catapeteasma și s-a construit un sistem de consolidare din beton armat începând de la 3,50 m adâncime. S-a construit o nouă catapeteasmă din lemn sculptat, la fel scaunele, stranele și jețul arhieresc. Sculptori: Constantin și Ion Foșalău din Nemțișor, comuna Vânători, Neamț. Tot în 2005, s-a făcut o nouă recondiționare și spălare a picturii de către pictorul Gheorghe Neagu din București. În anul 2009 s-a introdus apa curentă în biserică, s-a construit o troiță cu eroii satului, o fântână arteziană, porți de lemn sculptat, s-a achiziționat un set de covoare noi și veșminte. De asemenea, au fost legate în coperte noi toate cărțile de cult și colecțiile de reviste ale bisericii.

 


 

Filii arondate:

 

 

 

Bârda / Pitulași

 

 biserica barda

 

Parohie împreună cu Bobaița (în 1894). În 1887 avea 168 contribuabili și 206 familii în 1894. Din cauza depărtării satelor și mai ales a geografiei nefavorabile, în 1894 protoiereul propunea ca cele două comune să formeze parohii separate; în 1933 biserica era pendinte, religios, ca filială, de parohia Balotești. În 2011, satul avea 331 locuitori (157 masculin, 174 feminin; 319 români, creștini ortodocși, restul cu informație nedisponibilă).

 


 Hram Sf. Mare Mucenic Dimitrie; biserica nu este monument istoric.


 

Satul Pitulași este arondat comunei Malovăţ, din septembrie 1952, aşezat în partea vestică a acesteia, înspre satul Halânga. Atestat de documente datând din: 1650 (confirmat de Matei Basarab vv. în stăpânirea marelui căpitan Buliga);

Prima biserică a satului atestată documentar a fost ridicată/sfințită la 26 decembrie 1832, ctitori Stămate Pârvulescu, Pau Șerbănescu și Manea (Băcanu) – conform Catagrafiei mănăstirilor și bisericilor din Mehedinți din 30 martie 1840. Al Bărcăcilă îi va indica drept ctitori pe Constantin Rolea și pe soția acestuia, Maria, însă data de 22 martie 1840 ce le însoțea portretele pare să sugereze mai degrabă calitatea de susținători materiali ai unei reparații sau de donatori.

A fost biserică de lemn, construită pe proprietatea răposatului vistiernic Ioan Burileanu și pe proprietate megieșească. Era situată la sudul actualului lăcaș, fiind din bârne și acoperită cu viță de vie. O pictură a pictorului Dimitrie Gheață a reprezintă așa cum arăta în anul 1926. Încă din anul 1891 biserica era ruinată, cu tencuiala căzută de pe tavan și de pe pereți și nepictată.

Ca atare, se cerea refacerea acoperișului cu șindrilă și a tencuielii, lucrări pentru care s-a dat canonică binecuvântare, dar, în 1933, biserica se afla tot în stare de înaintată degradare și fără interes de natură a impune conservare ei. Constatarea era făcută de Al. Bărcăcilă, trimis la fața locului de către N. Iorga, reprezentantul C.M.I. propunând demolarea spre a se putea construi, pe același loc, o altă biserică, din piatră.

N-a fost totuși demolată, ci reparată în anii 1934-1937, ˮcu osârdia și cheltuiala enoriașilor“, astfel că în 1941se aprecia că sfântul lăcaș se afla în bună stare. În paralel, enoriașii din sat, sub conducerea preotului Ioan Sfetcu, au ridicat în anii 1937-1940 o altă biserică, folosind meșteri din Banat. Noul edificiu este în formă de cruce, din piatră extrasă din cariera locală Curecea și acoperit cu tablă.

Are circa 17/12 m și o înălțime de aproximativ 12 m. Nu are pictură exterioară, dar la interior a fost pictată în anul 1939, în stil neobizantin, de către pictorul Gheorghe Bărbulescu-Tismana. Biserica a fost reparată mai amplu în anul 1982, când s-a înlocuit acoperișul de tablă. Odată la trei-patru ani a fost văruită la exterior și i s-a vopsit acoperișul. Curtea bisericii este împrejmuită cu gard metalic. În anul 2005 pictorul Gheorghe Neagu din București a restaurat pictura.

radiolumina logo

construimcatedrala.ro

 


patriarhia link

 
basilica link

 
radiotrinitas link

 
trinitastv link

ziarullumina link

adreseweb link

 


mbl live


mbl youtube