Parohie cu cătuna Păunești: 104 parohieni (în 1887); parohie în aceeași alcătuire în 1941: Godeanu: 217 familii, 759 de suflete; Păunești: 173 familii, 558 de suflete. Total: 390 familii, 1317 suflete. În prezent, parohia este alcătuită din aceleași sate, Godeanu și Păunești, și este arondată Protoieriei Drobeta-Turnu Severin din Episcopia Severinului și Strehaiei. Până în 2004 s-a aflat sub jurisdicția Episcopiei Râmnicului Noul Severin (până în 1939 și în anii 1945-1949), respectiv Mitropoliei Olteniei (în anii 1939-1944 și 1949-2004). La recensământul din 2011, satul avea 155 locuitori (73 masculin, 82 feminin; 146 români, creștini ortodocși, restul cu informație nedisponibilă).

Hram Adormirea Maicii Domnului; cod MH-II-m-B-10332.

Preot paroh Nicolae Oproiu Gradul iconom-stavrofor Tel.:0752/675.893; e-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Satul Godeanu este o așezare risipită, situată pe culmea (cumpăna) dintre bazinele hidrografice Topolnița și Coșuștea, între dealurile Chicera (721,6 m), la nord, Culmea Bâlvăneștilor (est), Câmpu Lumașului (643 m), la sud, Dealul Năița (sud-vest) și Dealul Culmea (vest). Satul este format din mai multe trupuri (grupări de case, în interiorul proprietății deținute de vechile cete de moșneni), precum Năița, Făgulița, Cătunu Mic, Culmea.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, pe raza satului mai dăinuiau ruine de cetate în punctul Zidina Dacilor. Potrivit unei informații care nu precizează sursa, moșia Godeanu este menționată documentar la 1601-1611, iar satul în 1721/1722. Satul a fost tot timpul moșnenesc.

Prima biserică a satului Godeanu atestată documentar a fost construită în anii 1783-1786 (Conform Listei monumentelor). A doua oară a fost construită în 1862-1869.

Inițial, a fost o biserică de lemn. Apoi s-a clădit biserică din piatră și cărămidă, zidită în perioada 1862-1869, pe cheltuiala enoriașilor. A sfințit-o în anul 1869 P.S. Calinic al Râmnicului Noul Severin. Este o biserică în formă de navă, cu pridvor, pronaos, naos și altar.

A fost reparată în anul 1887. În anul 1941 preotul Barbu C. Armulescu raporta Mitropoliei Olteniei că biserica se afla în stare mediocră, dar era asigurată.

Alte reparații și lucrări de întreținere și înfrumusețare s-au efectuat în ultimele decenii. Prin atașamentul credincioșilor față de biserică și prin misiunea pastoral-administrativă exercitată de părintele stareț Pavel de la mănăstirea Topolnița și de preotul slujitor Grigore Petrescu s-a refăcut acoperișul, s-au finisat tencuielile exterioare și s-a placat soclul dimprejurul sfântului lăcaș cu piatră. Pe peretele dinspre apus s-a fixat icoana Adormirii Maicii Domnului în mozaic.

Curtea bisericii a fost împrejmuită cu gard de metal pe fundație de piatră, iar împrejurul bisericii s-a semănat gazon. Toate aceste lucrări s-au realizat prin purtarea de grijă a părintelui stareț Pavel de la mănăstirea Topolnița. În ultimii ani s-au făcut noi reparații exterioare și interioare și s-a executat spălarea picturii. Mai mult, cu ajutorul P.S. Nicodim, fiu al satului, s-a restaurat pictura de către pictorul Eugen Papici. În anul 2008, de hramul bisericii, P.S. Nicodim al Severinului și Strehaiei, însoțit de P.S. Siluan, Episcopul românilor ortodocși din Ungaria și P.S. Lucian, Episcopul Caransebeșului, a oficiat slujba de resfințire a bisericii, înconjurați de un sobor de preoți și diaconi.

Filii arondate:

Păunești

Cătun al parohiei Godeanu: 61 parohieni (în 1887); în 1941, era biserică sucursală a parohiei Godeanu; satul Păunești avea în acest an 173 familii și 558 de suflete. În prezent, aparține tot parohiei Godeanu. În 2011 avea 206 locuitori (110 masculin, 96 feminin; 203 români, creștini ortodocși, restul cu informație nedisponibilă).

Hram Sf. Dumitru (1887); cod MH-II-m-B-10374.

Satul Păunești, arondat comunei Godeanu, din 1952, este situat pe culmea Grădeţului, la sud-vest de satul de centru al comunei, înspre comunele vecine Bâlvăneşti şi Izvoru Bârzii, într-un peisaj carstic sărăcăcios.

Prima biserică a satului atestată documentar a fost înălțată/sfințită la 26 decembrie 1837, ctitori Mareș Păunescu și ceilalți (Catagrafia mănăstirilor și bisericilor din Mehedinți, 30 martie 1840).

A fost o biserică de lemn, ridicată în mahalaua Păunești, pe proprietate megieșească. A fost refăcută radical în 1884. Pisania consemnează anul sfințirii 1887, după reparația făcută cu trei ani mai înainte, principalii ctitori fiind locuitorii satului. Este o biserică de lemn, tencuită cu var și nisip, având cimitirul amplasat în jur.