Parohie cu filie în satul Colibași, unde se afla biserica parohială (în 1941), după ce anterior (în 1894) biserica din Bobaița fusese filie a parohiei Pitulași. În 1887 Bobaița avea 240 parohieni și 5 concubinaje. O altă raportare referitoare la anul 1887 menționa 226 parohieni și 6 concubinaje. În 1894: 141 familii. În 1941 avea 267 familii și 1100 suflete. În prezent, este parohie formată din satele Bobaița și Colibași și aparține Protoieriei Drobeta-Turnu Severin din Eparhia Severinului și Strehaiei. Până în 2004, s-a aflat sub ascultarea canonică a Episcopiei Râmnicului Noul Severin (până în 1939 și în anii 1945-1949) și Mitropoliei Olteniei (în anii 1939-1944 și 1949-2004). În 2011 satul avea 368 locuitori (186 masculin, 182 feminin; 357 români, creștini ortodocși, restul cu informație nedisponibilă).

Hram Sf. Ierarh  Nicolae; biserica nu este monument istoric.

Preot paroh Lucian Colibășanu hirotonit diacon la 8 septembrie 2002, apoi hirotonit preot la 15 septembrie 2002, studii teologice superioare cu masterat, grad preoțesc I. Tel.:0722/450.262; e-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Satul Bobaița aparține comunei Malovăț, din mai 1968, fiind situat în sud-vestul Culoarului depresionar mehedinţean.

Prima biserică atestată documentar a satului a fost făcută/sfințită la 6 decembrie 1765 de Dumitrașco Drăghici (Catagrafia mănăstirilor și bisericilor din Mehedinți, martie 1840). Nicolae Stoicescu indică anii 1832-1834, iar lucrarea Vieața Bisericească în Oltenia…vorbește despre o biserică construită în 1909.

Prima biserică din Băboița (=Bobaița) a fost ridicată pe proprietate megieșească și a fost de lemn. Sub streașina bisericii actuale se găsește o cruce care străjuiește mormântul lui Mihai Trocan și pe care este încrustată următoarea inscripție: ˮAici odihnește Mihai Trocan mort în anul 1814“.

Aceasta sugerează că în 1814 biserica exista, fiind foarte probabil cea târnosită la 1765, o biserică de lemn sub formă de corabie, acoperită cu blană de stejar de 1 m și prinsă cu cuie făcute de fierar. Această biserică a fost reparată în 1862 și 1892. În 1898, primarul comunei solicita Protoieriei să se aprobe o nouă reparare a lăcașului, pe structura existentă, consolidându-se temelia și zidul și acoperindu-se cu scândură solidă. Intenția a fost respinsă, menționându-se că regula era să se construiască biserică de zid.

Ceea ce s-a și întâmplat, lucrările începând în anul 1900 și terminându-se în anul 1911, sau poate chiar mai devreme, în anul 1909. Lucrarea a fost inițiată de profesorul universitar Dumitru Drăghiescu, care a donat bisericii un clopot mare având săpat pe el inscripția: “Acest clopot s-a dăruit bisericii comunei Bobaița de profesorul universitar doctor Dumitru Drăghiescu și soția sa Vasilica, fiind preot al bisericii Gheorghe Iovițu azi 1911 iunie 13ˮ.

Locul pe care s-a construit sfântul lăcaș a fost donat de Gheorghe M. Trocan, soția sa Irina și de Dănilă Trocan, iar la ridicarea lui a contribuit substanțial și obștea satului. Biserica este în formă de cruce, are tindă, iar în interior cele trei părți canonice: pronaos, naos și altar. Are lungimea de 21,00 m și lățimea de 12,00 m. A fost pictată în stil modern, în culori vii, de către pictorul Dumitru Constantinescu și după terminarea lucrărilor, la 4 noiembrie 1911, a fost sfințită de P.S. Ghenadie Georgescu, Episcopul Râmnicului Noul Severin.

Relativ curând după aceasta, din cauza terenului argilos pe care fusese construită și a lipsei unui strat izolator, biserica a prins igrasie până la circa 1,50 m înălțime, distrugând toată tâmplăria și dușumeaua, motiv pentru care a fost închisă cultului. În anul 1928, odată cu venirea în parohie a preotului Pantelie Sfetcu, au început lucrările de reabilitare. A fost adus un specialist din București, s-au făcut constatări și s-au dat indicații pentru scoaterea apei din fundație. Pentru aceasta, la o depărtare de 6 metri de temelie, de jur-împrejurul bisericii, s-a făcut un canal adânc de 2 metri, care s-a umplut pe o înălțime de 1,50 metri cu bolovani de râu, apoi s-a pus un strat de mărăcini și apoi s-a acoperit cu pământ.

S-a scos tot pământul din interiorul bisericii și s-au făcut drenuri pe sub temelie până la canalul colector, umplute și ele cu bolovani, s-a introdus pământ uscat, zgură și s-a schimbat pardoseala. Canalul colector din jurul bisericii s-a prelungit cu un alt canal, lung de 80 de metri, cu cădere și scurgere spre miazăzi. Apoi s-a refăcut tencuiala, s-au făcut sfintele uși împărătești și s-a acoperit biserica cu tablă. În loc de strane, s-au așezat scaune vieneze, iar biserica a fost resfințită de protoiereul județului, P.C. Constantin Popescu-Traian.

Toată lucrarea s-a făcut cu osteneala preotului Pantelie Sfetcu și cu contribuția obștii parohienilor. În pofida acestor lucrări, în mod bizar, în 1938 biserica era considerată ca fiind lipsită de interes istoric și arhitectural și propusă pentru demolare, fiind în imposibilitate de a fi restaurată.

Nu s-a întâmplat acest lucru, iar în ultimele decenii a cunoscut ample lucrări de consolidare și restaurare. Astfel, în anii 2008-2010 s-a restaurat o suprafață de 700 m.p. de pictură interioară și s-a consolidat turla pe interior. În 2011, s-a introdus alimentarea cu apă potabilă și s-au reparat 450 m.p. de suprafață exterioară, s-au schimbat burlanele, s-a vopsit acoperișul, s-a realizat o fundație și un brâu în jurul bisericii lung de 70 de metri, lat de 0,70 m și adânc de 0,50 m, s-a turnat o platformă în față de 40 m.p., s-a construit un gard stradal de 40 m.l. și s-a cumpărat o poartă la intrarea în curte. În anul 2012, s-au restaurat 85 m.p. de pictură în pridvorul bisericii și s-au restaurat acoperișul vechi și actual, podeaua și turlele. La 9 iunie 2013 biserica a fost din nou resfințită, iar preotul paroh Lucian Colibășanu a primit gradul administrativ de Iconom.

Filii arondate:

Colibași

Filie a parohiei Valea Boierească (în 1887): 144 contribuabili și 4 concubinaje (în 1887). În 1941, atestată ca biserică parohială a parohiei Bobaița: 235 familii, 847 suflete. În prezent, aparține parohiei Bobaița. În 2011 satul avea 456 locuitori (232 masculin, 224 feminin; 420 români, creștini ortodocși, restul cu informație nedisponibilă).

Hram Sf. Vasilie cel Mare; biserica nu întrunește condițiile spre a fi calificată ca monument istoric.

Satul Colibași aparține comunei Malovăţ, din 1951, fiind aşezat pe panta dealului cu acelaşi nume, în centrul comunei şi nord-estul Depresiunii Severinului.

Biserica satului atestată documentar ca fiind ridicată la 1 ianuarie 7200 (=1692) de Gheorghe Nișulescu și prenoită de toți locuitorii în 7266 (=1757-1758). N. Stoicescu datează biserica la 1765-1768, iar lucrarea Vieața Bisericească în Oltenia…vorbește despre o biserică construită în 1911.

Prima biserică a fost de lemn și a fost construită pe proprietate megieșească. Pe locul ei s-a ridicat actuala biserică, tot din lemn, în formă de corabie, cu o turlă ce se înalță deasupra pridvorului și unde se află și clopotul. Construcția ei a început în anul 1909, potrivit pisaniei (o altă sursă indică anul 1911), și s-a terminat în anul 1914, fiind sfințită și destinată cultului divin în anul 1919.

Au contribuit la ridicarea bisericii I.G. Bibicescu, viitor guvernator al Băncii Naționale, D. Aldescu, I. I. Pârvănescu și Gh. Ghilerdea. Lucrarea s-a realizat sub supravegherea unui comitete de construcție compus din D. G. Pârvănescu, P. P: Gradoe, I. Gh. I. Aldescu, G. N. Dorobanțu, Gh. Plasă, C. I. Bălan. I. N. Gheață, I. P. Bălan și N. G. Gheață. Biserica a fost sfințită la 8 septembrie 1919.

De-a lungul timpului, a cunoscut mai multe reparații. O reparație capitală a avut loc în anul 2002, când s-a restaurat pictura, prin purtarea de grijă a preotului suplinitor D. Benga. Pictor restaurator: Lăcrimioara Anton.

În anul 2010, s-a introdus apa potabilă, iar în 2013 s-a făcut reparație capitală la exteriorul bisericii (decopertarea tencuielii cele vechi, schimbarea tâmplăriei, vopsirea streașinei și a acoperișului, schimbarea burlanelor, placarea soclului cu granit, turnarea unei platforme de ciment în față, amenajarea unei alei, confecționarea unei porți din fier forjat, restaurarea integrală a pridvorului, înfrumusețarea curții, canalizarea apei pluviale, cumpărarea unei mochete la interior etc.). La 22 septembrie 2013, biserica a fost resfințită de către P.S. Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei, iar preotul paroh Lucian Colibășanu a primit gradul administrativ de Iconom stavrofor.