Protopopiatul Baia de Aramă

30. Titerlești - Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil

biserica titerlesti

 

Cătun, cu biserică filială arondată parohiei Mărășești (în 1880-1906); 66 parohieni, fără concubinaje (1887); în 1906-1908, a fost arondată parohiei urbane Baia de Aramă; la 1 octombrie 1908 a devenit parohie de sine stătătoare, formată din satele Titerlești, Brebina și Bratilov; la fel în 1941, când satele componente aveau următoarea situație demografică: Titerlești: 105 familii cu 417 de suflete; Bratilovo: 52 de familii cu 202 de suflete; Brebina: 64 de familii cu 210 de suflete. Total: 221 de familii cu 829 de suflete. În prezent, formată din aceleași sate. La recensământul din 2011, satul Titerlești avea 307 locuitori (150 masculin, 157 feminin; 301 români, 6 cu informație nedisponibilă; 296 creștin ortodocși, 3 baptiști, 6 cu informație nedisponibilă).

 


Hram Sf. Voievozi; cod MH-II-m-B-10424.


 

pr vasile gantu   Preot paroh Vasile Ganțu
  • protoiereu al Protoieriei Baia de Aramă,
  • licențiat în Teologie, cu masterat,
  • numit la această parohie la 1 noiembrie 1985,
  • hirotonit diacon la 20 noiembrie
  • hirotonit preot la 21 noiembrie 1985,
  • gradul preoțesc I.

Tel.:0743 147 310

e-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

 


 

Preot paroh - Preot iconom stavrofor Vasile Ganțu, protoiereu al Protoieriei Baia de Aramă, licențiat în Teologie, cu masterat, numit la această parohie la 1 noiembrie 1985, hirotonit diacon la 20 noiembrie și preot la 21 noiembrie 1985, gradul preoțesc I.

IV-V. Satul Titerlești, de la 17 februarie 1968, face parte din teritoriul administrativ al oraşului Baia de Aramă.  Situat în partea de nord a acestuia, este străbătut de apele pârâului Brebina, afluent al Bulbei. Altitudine medie: 300 m. A fost întemeiat de oierii veniţi din părţile Sibiului şi Hunedoarei, în transhumanţă cu oile la păşunat la munte şi în şesul Dunării. Se pare că inițial au fost vreo 20 de familii de ungureni venite la sfârșitul secolului al XVIII-lea sau începutul celui următor atât în transhumanță cât și din cauza asupririi exercitate de maghiari în regiunile de baștină. Ultimele veniri în sat au fost chiar înainte de Marea Unire din 1918, prin căsătorirea în Titerlești a fraților Ion și Dumitru I. Suciu, originari din Poiana Sibiului. În 1825 s-a construit biserica satului.

Tradiția locală vorbește despre existența unei vechi biserici la Titerlești, a cărei prezență a fost influențată de intrarea Olteniei sub ocupație austriacă la 1718. Se pare că după acest moment, locuitorii satului au ascuns toate obiectele bisericești și odăjdiile într-o peșteră aflată la locul numit “Valea Gajiiˮ, iar cu timpul biserica s-a năruit, având o constituție de lemn. O nouă biserică a satului s-a construit, de zid, în anii 1862-1863 (conform pisaniei), sau într-o perioadă mai lungă de timp, 1832-1863. Inițiativa ridicării sale a aparținut unui cioban bogat, Ion Dafinescu, care a luat decizia construcției în memoria fiului său, ucis în timp ce se afla la studii la Viena. Plecarea din sat a ctitorului și apoi uciderea sa au întrerupt lucrările, deși zidăria era aproape finalizată. Lucrările s-au reluat la stăruința preotului Iordache Popescu, ajutat de alți ciobani înstăriți din sat: Simion Iovănescu, Gheorghe Jianu, Gheorghe Tănăsoiu, Ion Ciurea și Moise Tărtăreanu. În anul 1863 biserica a fost terminată și apoi sfințită de către Sf. Ierarh Calinic de la Cernica, pe atunci Episcop al Râmnicului.

Primii meșteri care au lucrat la biserică se pare că au fost un grup de italieni, după care s-a adus o echipă de sârbi în frunte cu meșterul Dima. Biserica era în formă de navă, cu o turlă deasupra pridvorului, care ținea loc de clopotniță. Construcția era realizată din piatră, cu intercalare de bârne de lemn, precum și din cărămidă, acoperișul inițial fiind din șiță. În interior era împărțită în cele trei părți canonice, separate între ele prin catapeteasmă de zid, respectiv un zid împodobit cu icoane. Pavajul inițial a fost din piatră cubică, existentă și astăzi sub pardoseala actuală. În 1894, biserica era descrisă ca fiind acoperită cu tinichea, prezentând în față clopotniță, în aceeași zidire, două turle mici, pardosită cu cărămidă, uși simple, catapeteasma de lemn, având deasupra Sf. Duh. Există mărturii că biserica avut cel puțin în parte și pictură exterioară.

Pe fațadă era reprezentat portretul meșterului Dima, iar în pridvor exista tabloul votiv al unui cioban păscând oile. Deasupra intrării principale erau zugrăviți Sf. Arhangheli Mihail și Gavril, patronii bisericii, iar deasupra ușii din pridvor este și acum textul original al pisaniei. Pictura interioară era executată în tempera, cu contrapunctări în ulei. Această combinație pare să fie rezultatul activității unei echipe care, pe lângă meșteri sârbi, cuprindea și un zugrav care a lucrat alături de un pictor local, dar în stil propriu. Pictura din pronaos are o valoare specială, pereții fiind împodobiți cu portretele familiilor ctitorilor, în straie tradiționale, alături de familia preotului lor, care după îmbrăcăminte pare a fi un localnic. În naos și Sf. Altar, pictura este mai săracă, înfățișând portrete de sfinți încadrate de o frumoasă ramă. Icoanele împărătești sunt pictate în aceeași perioadă, pe lemn și aplicate pe zid. În parte, pictura a fost executată de către zugravul Ioan din Pocruia. În anul 1908, prin stăruința preotului Alexandru Dobrescu, biserica s-a refăcut parțial. Până în anul 1910  a fost acoperită din nou, de astă dată cu tablă galvanizată, peste pavajul existent s-a montat pardoseala și s-au realizat ușile împărătești, diaconești și icoanele împărătești. În anul 1935 a fost adăugat încă un rând de pardoseală peste cel existent.

Deși afectată de cutremurul din noiembrie 1940, potrivit unui raport din 1941 al preotului paroh, în acel moment biserica se afla, totuși, într-o stare bună. Exteriorul i-a fost consolidat și refăcut în 1960, iar în 1961 a fost repictată icoana hramului. Sub păstorirea preotului Vasile Ganțu s-au refăcut tencuiala exterioară și acoperișul, icoana hramului, s-a montat parchet de lemn, s-a înlocuit tâmplăria veche și s-a instalat încălzirea centrală. Actualmente, Patriarhia Română, Departamentul Cultelor și Comisia de Pictură Bisericească au aprobat un proiect pentru restaurarea picturii, urmând începerea lucrărilor.

Preoți: N. Popescu (1887-1895 – supranumerar al parohiei Mărășești pentru această filie -, 1897), Petre Bunceanu, Ioan Predescu (1906-1908), Alex. Dobrescu (hirotonit în 1907, venit în parohie în 1908, până în 1949), Ioan Lungulescu (1949-1953), Ioan Haralambie Ionescu (1953-1957), Gheorghe Tătucu (1957-1961), Haralambie Predescu (1961-1978, 1980-1985), Petre Em. Tămâși (1978-1980), Vasile Ganțu (de la 15 decembrie 1985 până în prezent); epitropi: N. Popescu, N.P. Iordache, I. Bordânc (1887), N. S. Ploscaru, P. Bordâncu (1941), Petre I. Bălu, Nicolae Tănăsoiu, Pavel Dăneasa; cântăreți peste toate bisericile din parohie: Nicolae Orzescu seminarist (1876-1880), Nițu Popescu, Ion Lascu Titerlea, Nicolae Ploscaru (1908-1958), Pantilie Bordânc (1924-1967), Antonie Dobrescu (1925), Vasile Olaru (1944-1950), Victor Bălu (1967-1977), Nicolae Bordânc (1967-2010), Alexandru Ploscaru (1990-2008), Vili-Dorin Nebunu (2006-2010), Ion Albescu-Negrea (2010), Milică-Aurel Titerlea (2010-2016) și Victor-Dănuț Muscalu (din 2016).


 

Filii arondate:

 

Brebina

 

 biserica brebina veche  biserica brebina
Biserica veche  Biserica nouă

 

Cătun și filie ale parohiei Orzești: 37 parohieni, fără concubinaje (în 1887); în 1894 locuitorii au cerut să se desprindă de parohia Orzești și să fie alipiți parohiei Mărășești; protoiereul sprijinea solicitarea. Odată cu înființarea parohiei Titerlești, la 1 octombrie 1908, a fost arondată acesteia. În 1941, era filie a aceleiași parohii, iar satul Brebina avea 64 de familii cu 210 suflete. În prezent, aparține tot parohiei Titerlești. La recensământul din 2011, a fost constatată o populație de 338 locuitori (168 masculin, 170 feminin; 326 români, restul informație nedisponibilă; 317 creștini ortodocși, 9 baptiști, restul informație nedisponibilă)

 


Hram Sf. Apostoli Petru și Pavel; cod MH-II-m-B-10269.


 

Satul Brebina aparține oraşului Baia de Aramă din 1968 (din 1956 fostei comune Baia de Aramă) și este situat la 2 km nord de acesta, la limita cu județul Gorj, în stânga pârâului omonim. Altitudine medie 285 m. Menţionat de documente scrise din: 1561/1568 (răvaş cu judecători pentru Mănăstirea Tismana, provenind din mai multe sate, printre care şi Vladul, Mănea, Stanciul, Pârvul şi Stoica din Brebina);

Anuarul pe 1900 al Administrației Casei Bisericești vorbește despre o primă biserică în satul Brebina pe la anul 1625. Cu mai mare precizie însă, un sfânt lăcaș este atestat aici, în satul Brebini, la 8 decembrie 7265 (= 1756), ctitori doamna Anghelina și popa Iovan Popescu. A fost o biserică de lemn, de dimensiuni reduse, ridicată pe proprietatea lui hagi Moscu/Hagi Constantin Stoenescu și a megieșilor, cu hramul Sf. Îngeri (Catagrafia mănăstirilor și bisericilor din Mehedinți, 30 martie 1840). Biserica a fost împodobită cu numeroase icoane de valoare pictate de Nicolae Zugravul. Din cauza intemperiilor timpului, a schimbării proprietarului moșiei și probabil a sărăciei locuitorilor, biserica s-a ruinat de-a lungul vremii. A fost refăcută în 1835 și/sau în jur de 1845. În anul 1864 se afla în ruină și a fost din nou reparată, în 1868, când în pisania întocmită cu acest prilej s-a menționat blagoslovenia P.S. Episcop Nifon. Din 1937, în sat a început construcția unei noi biserici, în formă de cruce, fiind realizată din piatră cioplită până la bolți și cărămidă (bolta de deasupra pronaosului și turla), cu interior împărțit după canoane, în pronaos, naos și altar și catapeteasmă de zid. Inițiatorul ei a fost preotul Alexandru Dobrescu, piatra de temelie fiind pusă la 9 martie 1937. La noul edificiu a participat întreaga suflare a satului. Lucrările au fost afectate de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. S-a continuat, totuși, cu greutate, aproape fără fondurile spulberate de stabilizarea monetară din anul 1947.

La moartea preotului Al. Dobrescu, în 1949, se ajunsese până la acoperiș, fără ca acesta să fi fost finalizat. Preoteasa Teodora, împreună cu comitetul de construcție l-a dus la bun sfârșit până în anul 1953. În 1958, materialul de construcție rămas a fost confiscat de autorități și cu toate acestea, la stăruința preotului Gheorghe Tătucu, în scurtă vreme s-a ridicat și acoperit turla cea mare. Apoi până în 1986 nu s-a mai lucrat nimic ca urmare a obstrucțiilor autorităților timpului. O lungă perioadă clădirea a fost folosită ca adăpost pentru oi, dorindu-se chiar demolarea ei, în jurul anului 1985. În anul următor, lucrările au fost reluate la inițiativa noului preot, Vasile Ganțu. A fost schimbat acoperișul, s-a anexat pridvorul, s-au construit cafasul și catapeteasma, s-au turnat bolțile, s-au tencuit interiorul și exteriorul, biserica a fost pardosită și s-a dotat cu cele necesare, încât, la 29 septembrie 1996, P.S. Damaschin Severineanul, Episcopul Vicar al Arhiepiscopiei Craiovei, a făcut slujba de sfințire. Enoriașii parohiei și din satele învecinate au dat un ajutor prețios la terminarea acestei opere, la care s-au adăugat donația de 10.000 de dolari din partea doamnei Olga Deleanu-Cherestes din S.U.A., refugiată în acest sat, și cea de 2.000 de dolari a lui Cornel Cotoi, fiu al satului, stabilit și dânsul tot în S.U.A.

Pictura exterioară a fost realizată, la partea superioară a pridvorului, în mai multe arcade având în centru pe Mântuitorul, Maica Domnului și Sfântul Ioan Botezătorul, înconjurați de Sf. Prooroci și de Sf. Trei Ierarhi. Tot în pridvor, deasupra ușii, este pictată pisania, iar alături de ușă Sf. Apostoli Petru și Pavel, Sf. Mucenici Gheorghe și Dimitrie, iar spre apus Sf. Cuvios Nicodim, Sf. Sofronie din Cioara, Sf. Ilie Iorest și Sava Brancovici, precum și mai mulți cuvioși în medalioane. Pictura este realizată în frescă, interiorul fiind împodobit cu un bogat program iconografic, la care s-au adăugat icoane de sfinți români. Sub cafas, se păstrează portretele preoților Alexandru Dobrescu și Vasile Ganțu, al Î.P.S. Mitropolit Nestor Vornicescu, precum și listele cu donatorii și comitetul de construcție. Fondul picturii este verde, cu totul impresionantă fiind icoana Sf. Arhanghel Mihail prin vestimentația sa de războinic, iar catapeteasma este îmbrăcată în foiță aurită. Pictura a fost realizată de către o echipă condusă de pictorul bisericesc Ioan Borloveanu din Ponoarele, iar construcția ca atare de mai multe echipe de muncitori: TCMM Zegujani, Mihai Mocanu din Vaslui și Iosif Motorga din Tismana.

Preoți: popa Necula, popa Iovan Popescu (1757), popa Ioan (1851, 1859), popa Barbu, popa Dinu, popa Iordache Popescu (1825-1880), popa Răducan Popescu, N. Orzescu (1880-1900), Petre Crăciunescu (1900-1906), Ioan Predescu (1906-1908); epitropi: preot N. Orzescu, Nițu Bălu, Ilie Bălănescu (1887).

 

 

 

radiolumina logo

construimcatedrala.ro

 


patriarhia link

 
basilica link

 
radiotrinitas link

 
trinitastv link

ziarullumina link

adreseweb link

 


mbl live


mbl youtube