Cătun și filie ale parohiei de Baia de Aramă până în anul 2008, când a devenit centru parohial iar biserica satului component alacestui oraș a devenit biserică parohială.

Hram Sf. I erarh Nicolae.

Preot paroh Vili-Dorin Nebunu hirotonit diacon la 16 octombrie 2010 hirotonit preot la 7 noiembrie 2010, pe seama Parohiei Baia de Aramă, numit la Parohia Tarnița la 14 iunie 2014, studii superioare masterat în Teologie, gradul preoțesc II.  Tel.:0769 660 146 e-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Potrivit Catagrafiei mănăstirilor și bisericilor din Mehedinți, 30 martie 1840, prima biserică din Tarnița atestată documentar dateazî de la la 6 decembrie 1798, avându-i drept ctitori pe Barbu Românițoiu, Giurca Spineanu, Ianăși Românițoiu, Svetomir Spineanu și Gheorghe Românițoiu.

A fost biserică de lemn, construită pe proprietatea lui Dinu mazilu sin popa Ion, deservind și cătuna Dealul Mare. Pe la 1880 se afla într-o avansată stare de degradare, încât în 1892 s-a solicitat canonică binecuvântare pentru reparații, iar Episcopia Râmnicului Noul Severin a cerut planul sistematic de lucrări. Cum probabil exigențele Episcopiei n-au fost satisfăcute, reparațiile au întârziat și, potrivit însemnărilor preotului Ioan Predescu, în 1904 biserica era complet ruinată. Aceasta se înfățișa în formă de navă, ca și cea din Pistrița, părțile sale componente fiind separate, conform canoanelor. O inscripție ce dăinuia odinioară pe catapeteasma bisericii consemnează următoarele: “Aceast doo tâmpe cu unu răndu de icoană au plătit-o Ianăși, Vișan, Ancuța, Măriia, Gheorghe, Pătru, Păuna, Avramu, Stana, Dumitrașco, Ionu, Stanca. Ghițe zugravu. Ionu Roșu. 7307 (= 1799)ˮ.

Așadar, existau două tâmple: una a Sf. Altar, și alta ce despărțea naosul de pronaos. Din însemnările de pe icoane și cărți vechi bisericești și din amintirile foștilor locuitori ai satului, rezultă că biserica se afla în mijlocul cimitirului, lângă un pin înalt, alături fiind și clopotnița de lemn. Se pare că a existat dorința strămutării ei în Dealul Mare, însă intenția nu s-a împlinit. La sfârșitul perioadei interbelice, încă mai exista lemn recuperat din biserică, material care fie a fost însușit de locuitori, fie a fost întrebuințat pentru construcția bisericii din Bârâiac. Noua biserică a fost zidită la stăruința preotului paroh Ioan Predescu. La 21 mai 1903 s-a pus piatra de temelie iar construcția a durat cu întreruperi, din cauza războaielor din 1913 și 1916-1919, până în anul 1926. A fost târnosită la 3 noiembrie 1929 de către Vicarul Eparhial P.S.S. Nifon Criveanu Craioveanu. În perioada 2000-2014, preotul Dumitru Munteanu a stăruit și înfăptuit înlocuirea tabelei de pe acoperiș, a înlocuit tâmplăria veche, a parchetat interiorul bisericii, a reparat exteriorul acesteia și a îmbogățit-o cu odoare și mobilier nou. De asemenea, vechiul clopot a fost lipit cu aliaj de argint și a fost repus în folosință. Constructorii principali ai bisericii au fost Vasile Popescu și Ioan Pera din comuna Godinești, ajutați de locuitori ai satului. Pictura a fost realizată de către Sebastian Constantinescu, pictor bisericesc, originar din comuna Tâmna, Mehedinți.

Preoți: Ioan Roșu († 1849), Nicolae Bălănescu (1857, 1859, era și la Pistrița), Pătru Pădeșanu (1857, 1859), Ioan Predescu (1876-1931); Nicolae Orzescu (1891, suplinitor), Sebastian Chilea (1931-1941), Emanoil Tămâș (1941-1943), Petre Em. Tămâș (1943-1980), Haralambie Predescu (1980-1996), Ionel Raicu Blaj (1996-1997), Octavian Ciortan (1997-2000), Dumitru Munteanu (2000-2014), Vili-Dorin Nebunu (din 2014 până în prezent); epitropi: Ion Popescu și Dinu Manțog (1862); cântăreți: Victor-Titi Balica (2020).

Filii arondate:

Baraiacu

Pistrița

Cătun și filie ale parohiei Comănești: 51 parohieni, 2 concubinaje (în 1887); la fel în 1941. În 1970, la decesul preotului Dumitru Tutilă, biserica a trecut de parohia Baia de Aramă, apoi, pentru o scurtă perioadă la începutul anilor ʼ90 ai secolului trecut, a fost arondată parohiei Titerlești, după care s-a reîntors la parohia Baia de Aramă. În anul 2008, a intrat în parohia Tarnița din care face parte și astăzi. La recensământul din 2011, satul Pistrița  avea 145 de locuitori (81 masculin, 64 feminin; 142 români, restul cu informație nedisponibilă; 142 creștini ortodocși, restul cu informație nedisponibilă).

Hram Adormirea Maicii Domnului; cod MH-II-m-B-10376.

Satul Pistrița face parte din 17 februarie 1968 din oraşul Baia de Aramă. Altitudine medie: 370 m. Înfiripat înainte de 1819, când a fost construită biserica „Adormirea Maicii Domnului”.

Biserica satului atestată documentar a fost ridicată la 10 noiembrie 1819, în cimitir, ctitori Gh. Manțog, Gheorghe Ploscaru, Matei Ploscaru și Ion sin Sandu Mojan (Catagrafia mănăstirilor și bisericilor din Mehedinți, 30 martie 1840).  

A fost un edificiu de lemn încheiat în coadă de rândunică, făcut pe proprietate megieșească. De mici dimensiuni, în formă de navă, asemenea unei vechi căsuțe țărănești, biserica a fost așezată pe soclu de piatră. A fost tencuită, având pridvor pe stâlpi. Acoperișul a fost inițial de șiță, reparat în 1894 și 1906. Biserica are delimitate cu exactitate cele trei părți interioare după canon: Sf. Altar, Naosul și Pronaosul. Nu există pictură interioară. În pridvor, alături de ușă, au fost reprezentați Sf. Arhangheli și Sf. Gheorghe. Pereții laterali interiori nu au zugrăveală, dar în partea de sus au fost pictate ornamente florale. Pe bolta Pronaosului este zugrăvită Maica Domnului, în Naos Pantocratorul, iar în Sf. Altar Platithera. De mare valoare sunt icoanele de pe catapeteasmă, pictate în stil bizantin, în culori vii, păstrate în întregime. Icoanele împărătești au fost realizate la 1819 de Mihail zugravul, iar restaurarea lor s-a efectuat de către pictorul Gheorghe Ionescu din Baia de Aramă. Pisania menționează ca an al construcției anul 1816, precum și mențiunea unei restaurări în anul 1906, la inițiativa preotului Nicolae Orzescu, cu ajutorul unui grup de enoriași. Ulterior, biserica a fost acoperită cu tablă. După anul 2000, s-a reparat exteriorul și s-au împrospătat mobilierul și sfintele odoare.

Preoți: popa Mihăilă (1800-1815), popa Lascu (1815-1835), popa Radu (1835-1840), Vasile Popescu (1840-1851), Matei Popescu (1851-1853), Ioan Boldea (1853-1873), Nicolae Bălănescu (1857, 1859, și pentru Tarnița, 1868), Matei Popescu Comănescu (de la Comănești, 1891-1897?); în 1897 s-a dispus ca preotul Nicolae Orzescu de la biserica filială Sf. Apostoli din parohia Orzești să slujească și pentru locuitorii din cătuna Pistrița, parohia Comănești, iar păstorirea sa a durat până în 1917), Petre I. Dobrovicescu-Tămâși (1917-1928), Dumitru Tutilă (1928-1970), Petre Em. Tămâși (1970-1980), Haralambie Predescu (1980-1988), Vasile Ganțu (1988-1993), Ionel Raicu Blaj (1993-1997), Dumitru Munteanu (2000-2014), Vili-Dorin Nebunu (din 2014 până în prezent); epitropi: Ion Dumitru Ploscaru, Nicolae Bălănescu (1862), Ion Bălănescu, Mihai Roșu (1887).