Cătun (mahala) al comunei Șișeștii de Jos: 86 contribuabili, 8 concubinaje (1887); din 1893, parohie cu Cărămidaru, iar în 1941 cu Cărămidaru și Căiniceni, în total 285 de familii cu 1039 de suflete. În 1975 biserica a fost arondată parohiei Florești, iar în 1983 parohiei Zegujani. În prezent, este parohie de sine stătătoare formată din satele Noapteșa, Cărămidaru, Peșteana și Peștenuța, aflată sub ascultarea canonică a Eparhiei Severinului și Strehaiei prin Protoieria Baia de Aramă. În anul 2011, satul avea 694 locuitori (348 masculin, 346 feminin; 690 români, restul cu informație nedisponibilă; 678 creștini ortodocși, 7 penticostali, 5 baptiști, restul cu informație nedisponibilă).

Hram Sf. Ioan Botezătorul; biserica nu este monument istoric.

Preot paroh Gheorghe Adelin Cioabă

Satul Noapteșa aparține comunei Şişeşti, din 1864 până în prezent, cu excepţia perioadei 1892-1912, când a aparţinut comunei Şişeştii de Jos. Se află în partea nordică a comunei, în valea Noapteşa, în vecinătatea satului Cărămidari cu care, uneori, a format un singur sat (Cărămidari-Noapteşa). Altitudine medie: 250 m. Atestat documentar din 1838. În 1864 avea 72 de familii. Populaţia: 641 locuitori în 1945 (împreună cu Cărămidari), 857 locuitori în 1977, 807 locuitori în 1992, 801 locuitori în 2002 și 694 locuitori în 2011.

În secolul al XIX-lea a existat o biserică, foarte probabil de lemn, construită, se pare, în anul 1810 în locul numit ˮLa morminți“, în fața ogașului lui Roibu. În anul 1892, biserica a fost grav afectată de apele ogașului și, după cum rezultă din documentele Protoieriei Mehedinți, în 1896 a fost închisă ˮpână la rezidirea altei biserici noi“. Reconstrucția a fost decisă și aprobată de Sfânta Episcopie la 21 iunie 1897, când s-a comunicat parohiei că noul lăcaș trebuia să fie de zid și executat după planul tip al Ministerului Cultelor. Și în adevăr, biserica a fost ridicată din cărămidă în anii 1900-1906, la îndemnul preotului paroh Pârvu Popescu. Biserica a fost clădită pe o creastă de deal, de către muncitori din Dâlma, cu cheltuiala enoriașilor din parohie, ajutați și de credincioși din comunele învecinate. Este în formă de cruce, având o lungime de 12m și lățimea de 6 m. Nu are pictură exterioară, în schimb a fost zugrăvită la interior, în ulei, încă din anii 1905-1906, de către Friedrich Vaidingher din Turnu Severin. Sfințirea s-a făcut în anul 1906 Episcop de Râmnic Noul Severin fiind Atanasie Mironescu, iar protoiereu al județului P.C. Dimitrie Goliciu. În anul 1936, biserica a fost reparată, încât în 1941 era într-o stare bună, dar neasigurată. În anii 1987-1989 i s-a restaurat pictura interioară de către Gheorghe Jilavu din Miculești (Gorj), apoi s-a schimbat acoperișul punându-se tablă galvanizată, pentru ca în 2011 să se refacă și acoperișul turlei bisericii.

Preoți: Vasile Picioruși (probabil de pe la 1862, decedat în 1893, serviciul religios urmând a fi făcut de preotul Pârvu Popescu din Șișeștii de Jos, care din 1894 este numit paroh în noua parohie), Pârvu Popescu (1900-1923), Constantin Ionescu (1923-1943) Marian Stamate (hirotonit în 1935, în funcție în 1941 până în 1962), Victor Ionescu (1962-1975), Valerian Vâlceanu (1975-1998), Ion Dobrițoiu (1998-2002) și Dorian Ciucă (din 1 iunie 2005 până în prezent); epitropi: Vasile Picioruși, Ion Popescu (1862); cântăreți: Ion popa Mateiu (1894), G. Picioruș, G. Popescu, Marin Trandafir (1895), Constantin A. Păuna (1941).

Filii arondate:

Peșteana

Filie a parohiei Ohaba în 1941, când satul avea 37 de familii și 148 de suflete. În prezent, este filie a parohiei Noapteșa. În 2011, satul avea 124 locuitori (55 masculin, 69 femei; 121 români creștini ortodocși, restul cu informație nedisponibilă).

Hram Intrarea în Biserică a Maicii Domnului; biserica nu întrunește condițiile pentru a fi calificată ca monument istoric.

Peșteana este sat al comunei Floreşti, din mai 1968, situat  în partea nord-vestică a acesteia, la sud de Peştenuţa şi Stroeşti. Altitudine medie: 250 m. Atestat de documente datând din: 1562 (menţionată ocina lui Stoian din Peșceani, lângă Zegujani, într-o poruncă a lui Petru cel Tânăr vv.); 1752 (un înscris de vânzare îl menţionează pe Gheorghe al Jujei de la Peşteana). A fost sat întemeiat de moşneni, cum apar catagrafiaţi şi în 1819: 49 de familii plătitoare de bir, aşezate pe moşie megieşească, în satul Peşteana, plasa Baia. În 1835 erau 79 de familii, iar în 1864 numai 20 de familii. A aparţinut comunelor Zegujani (1864-1925, 1938-mai 1968) şi Stroeşti (1925-1930, 1932-1938). Populaţia: 186 locuitori în 1945, 141 locuitori în 1977, 161 locuitori în 1992, 150 locuitori în 2002 și 124 locuitori în 2011.

Biserica satului, cu hramul Sf. Nicolae, a fost construită din lemn, pe proprietate megieșească, la 10 iunie 1776 de Dumitrașcu călugăru, Gheorghe Pănescu, Dima Pănescu și Ion Pănescu (Catagrafia mănăstirilor și bisericilor din Mehedinți, 30 martie 1840).

În anul 1941, avea cimitir propriu în jurul localului propriu.

Preoți: Cost. Mândruți (1851).