Parohie, cu filii la Titerlești și Obârșia Cloșani (în 1893); în 1894, protoiereul D. Goliciu a solicitat ca parohia să fie reorganizată fără Obârșia Cloșani, dar cu Titerlești, care avea 60 de familii (pendinte administrativ de comuna Orzești) și cu Brebina, care avea 40 de familii și depindea sub aspect administrativ tot de Orzești, ca și sub aspect religios, făcând parte din parohia acestei comune. În 1941, parohia era formată numai din satul Mărășești: 237 familii cu 1044 de suflete. În prezent, este formată din satele Mărășești și Stănești (ambele componente ale orașului Baia de Aramă), fiind sub ascultarea Episcopiei Severinului și Strehaiei prin intermediul Protoieriei Baia de Aramă. La recensământul din 2011 satul Mărășești avea 913 locuitori (456 masculin, 457 feminin; 902 români, 10 cu informație nedisponibilă; 809 creștini ortodocși, 73 baptiști, 19 adventiști, 10 cu informație nedisponibilă).

Hram Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul; biserica nu întrunește condițiile pentru a fi considerată monument istoric.

Preot paroh Ionel Despău hirotonit la 17 iulie 2014, studii superioare, gradul preoțesc Definitivat. Tel.:0762 269 466

Satul Mărășești, care din 17 februarie 1968 face parte din oraşul Baia de Aramă, este aşezat în partea sud-vestică a teritoriului oraşului, la extremitatea nordică a podişului Mehedinţiului, cu dealuri (Manea, cu minele de cupru de la Băroaia (vezi), Bărăiac, Măgura etc.), vârfuri (Hoater, Bărăceni, Ibratei, Gorunul, Satului ş.a.), văi (Valea Iepei, Valea lui Neagu etc.). Altitudine medie: 330 m. Populaţia: 755 locuitori în 1945, 935 locuitori în 1977, 954 locuitori în 1992, 930 locuitori în 2002 și 913 locuitori în 2011. Atestat documentar în: 1700, 1741, 1762, 1780, 1785, 1786, 1794, 1795, 1803, 1816, 1819, 1823 (toate documentele menţionează moşnenii Mărăşeşti).

Prima biserică a satului atestată documentar datează din 20 iulie 7306 (= 1798) și a fost făcută de Dumitru Bunceanu, Gheorghe brat și ceilalți lăcuitori (Catagrafia mănăstirilor și bisericilor din Mehedinți, 30 martie 1840). Construită a doua oară în 1913.

Prima biserică a fost de lemn, pe proprietatea lui Hagi Moscu și a megieșilor. În 1894 era descrisă ca având temelie de zid, tencuială cu var și zugrăvită, acoperită cu șindrilă și în bună stare. În același an s-a dat canonică binecuvântare pentru repardosire. În anul 1913, biserica a fost reconstruită de către preotul Petre Bunceanu și 90 de familii de săteni din Mărășești și Stănești din piatră de calcar cu var, acest din urmă material fiind folosit atât la zidire cât și la tencuială. Are o lungime de 20 m, lățimea de 8 m și înălțimea de 6 m. Biserica nu are pictură exterioară; la interior a fost pictată în ulei de către Gheorghe Bărbulescu din Tismana. Un raport al preotului paroh din 1941 constata că biserica avea atunci o stare generală bună. În anii 2004-2005 preotul Ion Ordeanu a reușit să facă o restaurare interioară a acesteia, spălându-se pictura și recondiționându-se în totalitate. Restaurator: Nicolae Vâlcu. Anterior, în anii 1999-2000, tot parohul Ion Ordeanu a stăruit pentru repararea capitală a acoperișului și a fațadei bisericii.

Preoți: Gheorghe (1857-1859), Ioan Gogan (1868), Gh. Buncianu (din 1868, 1891, să fie cel din anii anteriori?; în 1895 era supranumerar pentru filia Obârșia), Petre Buncianu (1894, 1895 – paroh, m. 1919), Nicolae Popescu (1895 – supranumerar pentru filia Titerlești), Ioan M. Lungulescu (hirotonit în 1920, în funcție până în 1959 și 1964-1967), Ion Ordeanu (1970-2015), Ionel Despău (din 2014 până în prezent); cântăreți: Tache Bunceanu, Teodor Bunceanu (1895), Grigore P. Stănescu, Vasile P. Crăciunescu (1941), Marius Vasile Bunceanu.