Parohie cu cătunele Racova, Borcănești și Firizu: 260 parohieni, 2 concubinaje (În 1887); în 1941 în aceeași alcătuire, cu 697 familii și 2232 de suflete. S-a aflat în aria canonică a Episcopiei Râmnicului Noul Severin (până în 1939 și în anii 1945-1949), respectiv Mitropoliei Olteniei (în anii 1939-1944 și 1949-2004). În prezent, parohia este formată din satele Ilovăț și Racova și aparține Protoieriei Baia de Aramă din cadrul Eparhiei Severinului și Strehaiei. La recensământul din 2011, satul avea 592 locuitori (280 masculin, 312 feminin; 581 români, restul cu informație nedisponibilă; 577 creștini ortodocși, 4 baptiști, restul cu informație nedisponibilă).

Hram Sf. Ierarh Nicolae; cod MH-II-m-B-10344.

Preot paroh Anghel Constantin   Tel.:0747 492 645

Comuna Ilovăț este situată în nordul judeţului, în estul Podişului Mehedinţi. Satul de reşedinţă al comunei omonime este aşezat pe valea Coşuştei, în vestul Culoarului depresionar mehedinţean, la est de limita cu Podişul Mehedinţi. Vechea vatră a satului a fost Criva, în apropierea Mănăstirii Crivelnicul. Altitudine medie 250 m. Satul Criva a existat în zona satului Firizu şi a Mănăstirii Crivelnicul, în perimetrul actualei comune Ilovăţ. Atestat în 1483 (Vlad Călugărul vv. întăreşte cu imunităţi lui Batie ş.a., între altele, Criva de la Mehedinţi toată).

Prima biserică a satului atestată documentar este datată la 14 septembrie 1697, ctitor răposatul Ion Glogoveanu (Catagrafia mănăstirilor și bisericilor din Mehedinți, 30 martie 1840). Reconstruită în anul 1915.

Prima biserică a fost ridicată din lemn, pe proprietatea sărdarului Takie Filișanu. Nu se știe cum a funcționat acest sfânt lăcaș timp de un veac. În 1815, familia Filișanu a construit o altă biserică, a cărei viață a fost de circa un secol. După ce în anul 1887 s-a realizat o reparație a tuturor bisericilor din parohie, inclusiv a sucursalei din satul Racova, lucrare constând în pardosirea lor din nou, în anii 1912-1915 credincioșii din Ilovăț au ctitorit o nouă biserică, făcută din piatră și din cărămidă, pe care au sfințit-o în anul 1923. Ctitori au fost preotul Gh. Popescu, împreună cu sătenii Ion Roșu, Petre Iacob, Gh. Văleanu, Gh. Trăistaru, Nicolae D. Mihail și Ion Dunăreancu. Biserica are un pridvor așezat pe patru stâlpi, câte doi de o parte și de alta a intrării. De aici, din tindă, pe o scară laterală situată în stânga, se urcă în balconul din pronaos și mai departe în turlă, care ține loc și de clopotniță. În pridvor, în dreapta, sunt înscriși Eroii din 1916-1919, iar pe altă latură sunt reprezentați Sf. Apostoli Petru și Pavel. În pronaos, deasupra intrării este una din cele două pisanii ale bisericii și în dreapta, chipurile Episcopului Sofronie al Râmnicului Noul Severin și Mitropolitului Olteniei, D.D. Firmilian. Pe peretele din stânga sunt Sf. Antonie și Sf. Paraschiva, iar pe stâlpii despărțitori dintre pronaos și naos, icoane cu Maica Domnului și Mântuitorul, însoțite de Sf. Procopie și Sf. Luchian. Pe tavanul pronaosului este Iisus Biruitorul și scene cu pilde din Biblie. În naos sunt pictați Sf. Victor, Sf. Ioan Valahul, Sf. Mare Mucenic Mina, Sf. Dimitrie, Sf. Haralambie, Sf. Eustatie, Sf. Teodor Tiron și Sf. Mare Mucenic Gheorghe. Catapeteasma este din lemn și compusă din panouri, fiind împodobită cu scene biblice și însoțită cu chipuri de sfinți. În altar, este Pomelnicul sfântului lăcaș din 1967, împreună cu portrete de sfinți plasate pe pereții laterali. Față de momentul terminării edificiului, întârzierea târnosirii lui abia în 1923 a fost determinată de desfășurarea Războiului Mondial. Este o biserică în formă de navă, cu ziduri groase de 85 de cm, lungă de 20,00 m, lată de 8,00 m și înaltă de 7,00 m. Are o singură turlă, unde este montat și clopotul și este acoperită cu tablă galvanizată. Este tencuită cu o compoziție de var cu nisip și văruită în alb. Pe frontispiciul de vest sunt două picturi, care din cauza intemperiilor s-au șters. La interior, biserica a fost pictată de către pictorul Mihai Bălășescu din Craiova, în tehnica fresco, în 1966-1968, pe timpul vrednicului de pomenire preot Petre Sperlea. În anul 1941, sfântul lăcaș de afla într-o stare bună. Multă vreme, nu s-au făcut alte restaurări sau reparații.

Preoți: popa Vasile (1864-1875), Roman (1868), G. Pârvulescu (din 1876-1893), George Popescu (1858-1892 preot ajutător, 1893-1895 - paroh și ulterior până în 1918), Titu Teodorescu (hirotonit în 1920, în funcție în 1951, 1954-1958, 1968 – până la pensie), Petre Sperlea (din 1968), pr. Căpăstraru, Doru Dumbravă, Haralambie Ivănel, Simion Dezrobitu, Vasile Petraru, Andrei Lucian Olaru (din 2014 până în prezent; epitropi: Dumitru Hârșovescu, Ion Neagoe (1862); cântăreți: Dumitru Basâca (1894), Mina Popescu (1895), Nicolae Stupariu (1897-1941); Gheorghe Văleanu (1941).

Filii arondate:

Racova

Cătun al parohiei Ilovăț: 187 parohieni, 1 concubinaj (în 1887); în 1941 făcea parte din aceeași parohie. În 2011, avea 175 locuitori (83 masculin, 92 feminin; 170 români, toți creștini ortodocși, restul cu informație nedisponibilă)

Hram Sf. Ierarh Nicolae; cod MH-II-m-B-10389, MH-II-m-B-10390.

Racova este sat arondat comunei Ilovăţ, din 1864, aşezat la poalele dealului cu acelaşi nume (325 m), altitudine maximă 478,40 m (vf. Lagul) şi menţionat documentar în 1778 ca aşezare de oameni liberi. În 1819 a fost catagrafiat ca sat megieşesc cu 11 familii codaşe plătitoare de bir. Populaţia: 641 locuitori în 1947, 320 locuitori în 1977, 225 locuitori în 1992, 215 locuitori în 2002 și 175 locuitori în 2011

Biserica satului a fost construită pe culmea dealului, în mijlocul așezării, inițial în prima jumătate a secolului al XIX-lea, apoi în 1858, sau 1876, ori poate chiar în 1878, cu cheltuiala enoriei Racova. Există și opinia că ea a fost adusă din Ilovăț, unde era schit de călugări, în urma desființării (?!) acestuia ˮprin secularizarea averilor mănăstirești“. A fost un nou lăcaș – sau poate tot cel vechi, dar reparat – construit/reparat din lemn.

Pisania din pridvor face vorbire despre reparația din 1876 și indirect despre intrarea bisericii în atribuțiile firești ale cultului. În 1941 se aprecia că aceasta era în stare bună.

Fără să fi suferit transformări majore de-a lungul timpului, biserica este una joasă, cu acoperiș de tablă, în două ape, cu două cruci din metal, una în față și alta în spate, deasupra altarului. Este construită din piatră, cărămidă și lemn. Intrarea se face prin pridvor, care este susținut de patru stâlpi rotunzi, tencuiți. În dreapta pridvorului se află clopotul, fixat pe un schelet de lemn cu următoarea inscripție: “Acest clopot s-a cumpărat de către Petre I.G. Avram cu soția Ilinca G. Ene în anul 1922 și mama sa, Maria, iulie 26ˮ. Lateral, în pridvor, este agățată scândura pentru toacă, care a fost donată de Gh. I.P. Moț la 21 martie 1931. Biserica este pictată în culori vii, bine conservate, personajele reprezentate fiind redate expresiv, într-un stil naiv. Programul iconografic este cel uzual. Inscripțiile sunt cu litere chirilice și latine, semn că s-au scris în perioada de tranziție de la un alfabet la altul din anii ce au urmat unirii din 1859. Catapeteasma are icoane pictate pe lemn, așezate pe trei rânduri. Altarul are la proscomidiar numele celor care au contribuit la repararea bisericii în anul 1925, precum și Pomelnicul morților.