Parohie cu cătunele Gârdoaia și Copăcioasa de Florești: 46 parohieni, fără concubinaje (în 1887); în 1941 parohia era formată din satele Florești: 48 familii, 251 suflete; Gârdoaia: 144 familii, 525 suflete; Moșneni: 34 familii, 193 suflete; Bâsâci: 37 familii, 156 suflete; Copăcioasa de Florești: 75 familii, 294 suflete: Total: 338 familii, 1419 suflete. În prezent este formată din satele Florești, Gârdoaia, Moșneni, Livezi și Copăcioasa de Florești, din 2004 fiind pendinte de Protoieria Baia de Aramă și la un nivel superior de Episcopia Severinului și Strehaiei. În 2011, satul avea 278 locuitori (144 masculin, 134 feminin; 265 români creștini ortodocși, restul cu informație nedisponibilă).
Hram Sf. Ierarh Nicolae; biserica nu întrunește condițiile spre a fi calificată monument istoric.
Preot paroh Constantin Popescu
Tel.:0720 709 719 |
Comuna Florești este situată în nord-estul judeţului şi est-nord-estul Piemontului Coşuştei. Satul de centru, omonim, se află așezat într-un relief de dealuri şi văi (dealuri: Godeanu, Golul Merişului, Gârdoaia, Scroafa, Sudoame; ape: Peşteana şi afluenţii ei). Atestat documentar în: 1562 (Petru cel Tânăr vv. întăreşte Mănăstirii Tismana mai multe sate, printre hotare fiind menţionată şi „muchea Floreştilor şi de aici, dealul în sus, până în Raci şi până în Motru”);
Este atestat că, în 1851, la Florești, de fapt la Floreștii de Jos, nu era biserică. Cu statut de biserică parohială, aceasta s-a construit abia în 1886, din lemn, în satul Moșneni, cu cheltuiala următorilor: I. Boboiceanu, I.C. Murgescu, preot C. Lascu, preot C. Fleancu, N. Marțian, I.D. Basica, P. Predescu. D. Popescu, Ghiță Bănică, B. Bazavan, I. Benga, Radu Bilavu, C.C. Fleancu, George Cariga, D. Băcescu, dar și cu ajutorul sătenilor din localitățile învecinate. Binecuvântarea ridicării bisericii a dat-o P.S.S. Ghenadie al Râmnicului Noul Severin, protoiereu fiind părintele Dimitrie Goliciu.
În 1890 biserica a fost zugrăvită de un anume Gheorghe <Ionescu?> de la Baia de Aramă, adus de câțiva locuitori fără autorizație chiriarhală. E foarte probabil ca biserica să fi cunoscut acum și mici reparații și ajustări. În 1932-1933 biserica a fost din nou reparată, de această dată mult mai amplu și radical, cu osteneala și cu cheltuiala obștei locuitorilor parohiei, fiind sfințită la 8 septembrie 1933 de către Episcopul Vartolomeu al Râmnicului, preot paroh fiind Dumitru Racoveanu. Pictor: Gheorghe Bălteanu din Miculești (actualmente Gorj, pe atunci în Mehedinți).
La câțiva ani de la acestă reparație, în 1941 starea generală a bisericii era bună. În perioada postbelică, în anii 1971-1974, sfântului lăcaș de închinăciune i s-au făcut lucrări de restaurare la zid, fiind refăcut din cărămidă, la acoperiș și s-a pictat din nou cu contribuția locuitorilor înscriși deasupra ușii de la intrare, și anume: preot Valerian Vîlceanu, cantor Ion M. Stanciu, Petre M. Fleancu, Grigore Ghinea, Ion I. Stanciu, Constantin I. Predescu, Iulian Grigore Predescu, Ion Băzăvan, Constantin Dinu, Vasile M. Bilavu, Gheorghe Cariga, Mihai Popescu, Iulian Serafim, Alexandru Fleancu, Ion Stanciu II, Gheorghe Caraiman, Victor Ghergulescu, Gh. Nimară, Ion I. Bilavu, Gr. Basica, Gh. Lăutaru, Victor Mihu, Ioana Pașaliu, V. Iagăr, Gh. Bilavu, Ilie D. Fleancu, Grigore I. Fleancu, Constantin Ciortan, Aretia Racoveanu, Elena C. Predescu, Vasile Ungureanu, Petre Stanciu, Gh. Bilavu, N.I.P. Predescu, Valentin Pandia, Constantin Pandia, N. Gogan, C.P. Fleancu, Ion C. Basica II, C. Bătăiosu, Gh. Bătăiosu, Vasile P. Aldescu, Tudor Căpățână, Cornel Basica, V. Mustăța, Ilie Gh. Cariga, Vasile Ciora, U. Vulpe, Ana Aldescu, Ana Tudor, Dorel M. Dragotă Basica, Al. Pocșan și mulți alți credincioși binevoitori din parohie și cu ajutorul Sf. Mitropolii și al Sf. Patriarhii.
Au ajutat, de asemenea, preoțimea Protoieriei Strehaia în frunte cu protoiereul Teodor Drăghici și consiliul parohial îndrumat de preotul paroh Valerian Vîlceanu și cantorul pensionar Ion M. Stanciu. Pictor a fost făcută de această dată de Ion D. Ilioniu din Peștișani (Gorj). Biserica s-a sfințit la 3 noiembrie 1974 de către Î.P.S.D.D. Teoctist, Arhiepiscop al Craiovei și Mitropolit al Olteniei. În anul 1988, preotul V. Vîlceanu a împrejmuit cimitirul cu gard de fier, în 2004 a schimbat tabla de pe acoperișul bisericii și a refăcut acoperișul turlei, iar tinda a fost închisă și a fost repictată împreună cu fațada în anul 2009 de către pictorii Niculae și Florica Vîlcu.
La Floreștii de Sus, a fost o biserică de lemn datând din 1845, cu hramul Sf. Nicolae, construită pe proprietatea boierului Costache Mongescu.
Preoți: Ioan sin preot Săvoiu (1847-1851, când slujea la Floreștii de Sus și Brebenari), D. Fleancu (1850, inclusiv la Brebenari, apoi din 1851 până în 1891; din noiembrie 1892 nu mai putea oficia din motive de bătrânețe, fapt pentru care locuitorii solicitau Protoieriei să li se dea un preot; temporar a fost delegat I. Milotinescu de la Broșteni, unde acesta era supranumerar; în 1893 a cerut să fie mutat la Florești, după ce inițial ceruse să fie mutat la Bresnița Ocol, dar a renunțat din cauza distanței; în 1895 încă era D. Fleancu), D. D. Racoveanu (hirotonit în 1930, venit în parohie în 1931, în funcție până în 1965), Grigore Fierăscu (venit la 1 decembrie 1965), N. Cațan (fost paroh, originar din Lupșa, în 1941 preot pensionar ajutător), Valerian Vîlceanu (1967-1985), Constantin M. Popescu (din 1985 până în prezent); epitropi: P.P. Predescu, D. Stanciu; cântăreți: D. Popescu, Ion Burtică (1895), I. M. Stanciu, D. Pătrașcu (1941 și o lungă perioadă după război), Alexandru Marin.