Parohie cu satele/cătunele Valea Plopului și Sărdănești; 136 parohieni; 5 concubinaje (în 1887); 135 familii (în 1894); în 1941, parohie cu satele Crainici: 162 familii, 794 suflete; Sărdănești: 42 familii, 209 suflete; Câmpu Mare: 21 familii, 121 suflete; Iupca-Chițimii: 58 familii, 154 suflete; Giurești: 31 familii, 107 suflete. Total: 345 familii, 1385 suflete. Aceleași sate sunt și astăzi în componența parohiei, care face parte din Protoieria Baia de Aramă, Episcopia Severinului și Strehaiei. În perioada, 2013-2019 a existat și parohia Giurești, care în anul 2019 s-a reîntors la parohia Crainici. În 2011, la Crainici au fost recenzați 374 locuitori (173 masculin, 201 feminin; 359 români, restul fără informație disponibilă; 359 creștini ortodocși, restul fără informație disponibilă).

Sf. Ierarh Nicolae; Intrarea în Biserică a Maicii Domnului; ˮOdovania“; cod MH-II-m-B-10306.

Preot paroh Daniel-Costinel Rață hirotonit la 28 septembrie 2013, studii teologice superioare, grad preoțesc Definitivat. Tel.:0767 868 101 E-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Satul Crainici este atestat pentru prima dată documentar în anul 1588 (Mihnea Turcitul vv. întăreşte lui Laţco din Glogova ocină în Crainici, în jurul punctului numit Lacul Greului, cumpărată de la Stanciul şi Stănilă). Apoi, la 27 mai 1613, unui Radu îi este întărită de către Radu Mihnea vv. stăpânirea asupra cumpărăturilor de la Lăudat și de la frații lui, Matei și Pătru, din Crainici…

Potrivit tradiției, cândva, în Evul de Mijloc, în sat a existat un schit, despre care știrile documentare sunt lacunare. Apoi, o biserică a satului a fost ridicată, pe proprietate megieșească, cu hramul Sf. Nicolae, la 6 decembrie 1767, de către Savu Geamănu, Vintilă Miloșăscu, Iovan Crăciunescu și Gheorghe Cașotă (Catagrafia mănăstirilor și bisericilor din Mehedinți, 30 martie 1840), pe locul ei păstrându-se până în prezent doar clopotnița. O a doua biserică a fost construită în 1818, pe locul celei vechi, ctitori Ion și Costache Burnazu cu soțiile lor, Safta și Floarea (conform altor opinii, Ana și Ruxandra).      

Biserica de la 1767 era de lemn. Cea de-a doua, este de cărămidă, cu pridvor pe stâlpi. Tradiția spune că Ioan Burnaz s-ar fi hotărât să ridice biserica după ce, ducându-se la slujba de Învierea Domnului la bisericuța de lemn a satului, s-a așezat pe un scaun de strană, fără să știe că acel scaun era proprietatea unui moșnean pe nume Petre Crăciunescu.

Acesta, găsindu-și scaunul ocupat, l-ar fi admonestat pe Ion Burnaz, boier, spunând că el, boierul, ar fi putut să facă o biserică, dar să plătească un scaun nu se îndura. Supărat, boierul a plecat din biserică și chiar atunci s-a apucat să ridice biserica ce există și astăzi. Construcția ei a început în anul 1818 și a durat până la 12 noiembrie 1837, când a fost sfințită de Episcopul Râmnicului Noul Severin. Arhitectura bisericii evidențiază frumoase proporții, într-o structură dezvoltată în cruce și care cuprinde un pridvor brâncovenesc din cărămidă, pe temelie de piatră, cu ziduri groase, de 0,65 m, la pridvor, naos, pronaos și altar.

Biserica are o singură turlă, deasupra pronaosului. A fost zugrăvită în 1834 sau 1837, în stil neobizantin, cu scene din Vechiul și Noul Testament de către zugravii Matei, Fotache și Constantin, când s-au pictat și icoanele împărătești (Mântuitorul, Maica Domnului, Sfinții Arhangheli și Sf. Ierarh Nicolae), iar ctitorii i-au plătit și candele. În interior, chiar la intrare, sunt portretele ctitorilor, reprezentați în costume populare. Peretele de la sud are trei ferestre, iar cel de la nord două ferestre, precum la cetățile de apărare. Deasupra, în medalioane, sunt pictați sfinți, iar pe bolta pronaosului Maica Domnului cu Pruncul, Dumnezeu Tatăl și Dumnezeu Fiul.

La intrarea în naos, se află proorocul Zosima și Maria Egipteanca. Pe partea dinspre sud sunt redate Tânguirea lui Petru și Răstignirea Mântuitorului. Pe peretele din stânga sunt zugrăviți șase sfinți: Sf. Hristofor, Sf. Mina, Sf. Teodor Tiron, Sf. Mercurie, Sf. Nestor și Sf. Dimitrie. Pe bolta naosului domină Pantocratorul. În altar sunt reprezentați sfinții Atanasie, Chiril, Ioan Gură de Aur, Vasile cel mare, Nicolae, Spiridon, Grigore Decapolitul și cei doi arhidiaconi, Ștefan și Lauirenție. Biserica a fost reparată în 1894 (zidăria și pardosirea tindei cu cărămidă), și cu mici renovări și adaosuri în 1906 (când peste vechiul acoperiș s-a pus tablă), în 1914 și 1932, iar ultima dată în 1968. Un brad secular a căzut acum și a deteriorat turla. Monument istoric și de arhitectură bisericească, biserica este actualmente acoperită cu șindrilă și păstrează fresca din 1837, cu interesantele ei elemente populare. În 1941 era asigurată de primăria comunei. La aniversarea bicentenarului, 21 noiembrie 2018, s-a săvârșit o slujbă de către P.S. Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei, însă sfântul locaș are nevoie de grabnice și cuprinzătoare reparații.

VI. Preoți: popa Vasile sin Pătru Geamănul (primul slujitor, preoțit în 1804, m. 1860, întreținut în timpul vieții de către boierii Burnaz), Constantin sin Nicolae; Al. Creiniceanu (?), Matei Creiniceanu/Matei sin Ion Drăcia (1851, m. 1888 și servind probabil din 1849), Dim. Creiniceanu (1851, preot în mahalaua Valea Plopului - Crainici); Const. Crăciunescu (în 1864 – preot în mahalaua Valea Plopului la biserica Intrarea în Biserică, 1868-1892, când este instalat la Schitul Topolniței, revine în comună în 1893, în 1895 - supranumerar), Ion Giurescu de la Iupca (1892-1895 – paroh, până în 1926, când s-a pensionat pe caz de boală), Constantin Geană (suplinitor 1926-1928), Gh. Vrapcea (hirotonit în 1928, absolvent al Institutului Teologic din Arad, până în anii postbelici), Ion Nistoran, Nicolae Cotoi, Danile Costinel Rață (din 2013 până în prezent); epitropi: D. Popescu, P. Popescu, Constantin Ignătescu (1887), Nae Popescu (1888), Petre Șalavarin, Romulus Pătruțescu; cântăreți: Ioan sin popa Ghiță (1845), P. Popescu, D. Popescu (1895), C. Popescu, Const. I. Giurescu (1941), Marius din Ohaba și Victor Davidescu din Bala; paracliseri: Constantin sin popa Vasile (1845).