Protopopiatul Baia de Aramă

6. Căzănești - Sf. Voievozi Mihail și Gavril

biserica cazanesti

 

În 1906, era parohia Căzănești (comuna Govodarva), cu o populație de 272 familii și era compusă din satele Căzănești, Gârbovății și cătunele Știucani și Ilovu –Suharu. Biserica parohială se afla în satul Ilovu. În anul 1941, la Căzănești era centrul parohial cu Ilovu, Suharu și Gârbovățu de Sus: 341 familii, 1429 de suflete. În prezent, parohia este formată din satele Căzănești, Ilovu și Gârbovățu de Sus și cătunele Suharu și Știucani și aparține Protoieriei Baia de Aramă din Eparhia Severinului și Strehaiei. În trecut, s-a aflat sub ascultarea Episcopiei Râmnicului Noul Severin (până în 1939 și în anii 1945-1949) și Mitropoliei Olteniei (în anii 1939-1944 și 1949-2004). La recensământul din 2011, satul Căzănești a avut 150 de locuitori

 


Hram Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril; cod MH-II-m-B-10279.


 

pr marian cornel tudor  

Preot paroh Marian-Cornel Tudor

  • studii teologice superioare,
  • gradul preoțesc II

Tel.:0723 410.676

 


 

Căzănești este comună formată din satele Căzăneşti, Ercea, Gârbovăţu de Sus, Govodarva, Ilovu, Jigniţa, Păltinişu, Poiana, Roşia, Severineşti, Suharu şi Valea Coşuştei, situată în partea de nord a judeţului, în centrul Piemontului Coşuştei. Satul cu același nume şi reşedinţa acesteia este situat în partea ei de nord-vest, înspre comuna Şişeşti, pe malul stâng al Coşuştei. Altitudine medie 200 m. Atestat documentar în: 1571 (menţionat Lepădat din Căzăneşti).

Catagrafia mănăstirilor și bisericilor din Mehedinți, 30 martie 1840 datează prima biserică atestată documentar din Căzănești la 21 noiembrie 7287 (= 1778), ctitori toți locuitorii satului; alte versiuni privind datarea: anul 1750 sau 1800 (N. Stoicescu); reconstruită în 1931.

Prima biserică a avut hramul Intrarea în Biserică, a fost de lemn, bârnă pe bârnă, tencuită și construită pe proprietatea slugerului Costake Vicșoreanu. A fost o biserică de formă simplă (navă), pe temelie de piatră, cu o singură turlă mică așezată deasupra pronaosului, ținând loc, în trecut, și de clopotniță. Avea o lungime de 14,75 m și o lățime de 5,60 m. Biserica s-a făcut cu cheltuiala parohienilor din Căzănești, ajutați de credincioși și din alte sate. Inițial, a fost acoperită cu blane și reparată pentru prima dată în 1886. În 1892 se cerea binecuvântare pentru refacerea acoperișului, sens în care se și procurase materialul necesar. Enoriașii au reconstruit-o din temelie în anul 1931, folosind în mare măsură materialul recuperat la demolare. La inițiativa preotului C. Pătuleanu, paroh în acea vreme, în anul 1938 a fost acoperită cu tablă zincată și s-au finalizat lucrările exterioare. Din același an, biserica are și pictură interioară, executată în ulei de către pictorul Dumitru Velici din Bâlvăneștii de Jos. Pictura are o lungime de 30,30 m; pictura interioară până la baza bolții - 1,50 m x 2 = 3 m2.; pictura integrală – 10,00 m.l.; bolți pictate – 7,00 m. La 8 septembrie 1940, a fost resfințită de către P.C. Protoiereu Ștefan Pârligras.

Preoți: Mihai (1868 - până după 1877), M. Barbu (1891, 1892), Mihai Tănăsescu (1894), C. Pătuleanu (hirotonit în 1930, studii teologice superioare, în activitate până în 1951 și din nou în 1957-1959), I. Piciorușeanu (hirotonit în 1886, în 1941 preot pensionar)…, Marian-Cornel Tudor; epitropi: Ștefan Căldărașu, Dumitru Preduți (1862); cântăreți: Ilie Picioruș, Gh. Cărămidaru (1941), Dumitru Bărbulescu.

 


 

Filii arondate:

 

Gârbovățu de Sus

 

 

biserica garbovatu de sus

 

Cătună și filie aparținând de parohia Ilovu (în 1887); în anul 1894, continua să fie filie a parohiei Ilovu – Suharu, pentru așezările Gârbovățu de Sus și Știucani, iar în 1941, filie a parohiei Căzănești, ca și în prezent.

 


Hram Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul; biserica nu întrunește condițiile spre a fi calificată monument istoric.


 

Gârbovățul de Sus este sat al comunei Căzăneşti, din 1951, fiind situat în partea de nord a acesteia şi vestul Piemontului Coşuştei, pe valea Gârbovăţului, într-un relief deluros şi în vecinătatea com. Şişeşti. Altitudine medie 250 m. În documente este menţionat în: 1650 (birul rumânilor din Gârbovăţ şi din alte sate, plătit de Buliga mare căpitan za dorobanţi).

Catagrafia mănăstirilor și bisericilor din Mehedinți, 30 martie 1840 atestă două prime biserici în Gârbovățu de Sus: prima în Gârbovățu Moșneni, cu hramul Sf. Nicolae, construită/sfințită pe proprietate megieșească de toți locuitorii satului la 8 septembrie în 1750; a doua, în Gârbovățu Strini, cu hramul Sf. Nicolae și Sf. Ilie, făcută de popa Ioan Brehoi, pe proprietatea slugerului Iancu Sâmboteanu, la 20 iulie 1813.

Ambele biserici au fost de lemn. În 1941, lucrarea Vieața Bisericească în Oltenia menționează în Gârbovățu de Sus biserica filială cu hramul Sf. Toma, din lemn, veche de 200 de ani. Presupunem că această biserică era continuatoarea celei din Gârbovățu Moșneni. Pe baza documentelor din fondul Protoieriei Mehedinți se știe cu certitudine că în 1902 una dintre cele două biserici de început ale satului era acoperită cu blane. Biserica de astăzi, continuatoarea celei din secolul al XVIII-lea, are hramul Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, este în formă de navă, cu o singură turlă, deasupra pronaosului, ținând loc și de clopotniță și a fost construită din lemn tencuit la interior și exterior, lungă de 13 m și lată de 4,80 m. Nu are pictură, fiind văruită atât la interior cât și la exterior. Catapeteasma cuprinde icoane de lemn și alte șase icoane împărătești picate și ele pe lemn, probabil la ridicarea sfântului lăcaș. În anii 1953-1954, la inițiativa preotului Săndulian și cu sprijinul consiliului parohial și al credincioșilor din parohie, biserica a cunoscut reparații, când s-a tencuit din nou și a fost acoperită cu tablă zincată.

Preoți: popa Ioan Brehoi (1813), Ghiță (1851), Petru (1867, 1868), I. Piciorușescu (1887-1891 și ulterior), precum și ceilalți preoți care au urmat în parohie până astăzi; epitropi: Ion preot Marin, Nicolae Cucu (1862).

 


 

 Ilovu

 

 

biserica ilovu

 

Cătun al comunei Gârbovățu de Sus: 87 contribuabili (1887); în 1894 era biserica parohială a parohiei Ilovu – Suharu, iar în 1941, filie a parohiei Căzănești. În prezent, aparține tot parohiei Căzănești. În 2011, satul avea 132 locuitori (68 masculin, 64 feminin; 129 români creștini ortodocși, restul cu informație nedisponibilă).

 


Hram Sf. Voievozi; Sf. Toma (în lista monumentelor); cod MH-II-m-B-10330.


 

Satul Ilovu aparține comunei Căzăneşti, din 1952, și este situat în nordul acesteia şi al satului de reşedinţă Căzăneşti, în vestul Piemontului Coşuştei, în vecinătatea văii omonime şi a comunei Şişeşti. Altitudine medie 225 m. S-a format la mijlocul secolului al XVIII-lea, în 1892 fiind oficial inclus în nomenclatura satelor judeţului. Populaţia: 290 locuitori în 1945, 286 locuitori în 1977, 210 locuitori în 1992, 172 locuitori în 2002 și 132 locuitori în 2011. A aparţinut comunei Ciovârnăşani (1892-1952).

Biserica satului a fost ridicată în 1700 sau 1750 (după N. Stoicescu), sau 1740 (în lista monumentelor).

A fost biserică de lemn, în formă de navă, cu o singură turlă mică așezată pe pronaos, ținând loc și de clopotniță. De dimensiuni modeste (lungă de 14,00 m și lată de 5,00 m), dar ceva mai mari decât cele ale bisericilor din Căzănești și Gârbovățu de Sus, biserica din Ilovu a fost acoperită cu șindrilă de brad. În 1890 a fost pusă în reparație cu binecuvântarea P.S. Părintelui Episcop Ghenadie Enăceanu al Râmnicului Noul Severin (lucrarea Vieața Bisericească în Oltenia vorbește de rezidire), în 1894 încă se lucra la reparație, iar în 1896 repictată, probabil de I. Mihail. Pictura are o lungime de 32,00 m, iar cea de la bolți este de 7,40 m. În 1894, Episcopia a dat binecuvântare pentru mutarea clopotniței și clopotului de la biserică la cimitir, însă doar după ce se va fi cumpărat un alt clopot, care se va fi așezat în clopotnița bisericii parohiale. Lucrările de reparație s-au finalizat în august 1896 cu cheltuiala parohienilor și biserica a fost sfințită la 17 septembrie 1896 în prezența Protoiereului județului, preotul D. Goliciu, a unui sobor de preoți și a unui public numeros. Cu acest prilej, s-a reconfirmat vechiul hram al bisericii, Sf. Voievozi. Între timp, acoperișul de șindrilă a fost înlocuit cu unul de tablă zincată.

Preoți: Ilie Piciorușescu (hirotonit în 1886, în 1941 preot pensionar), M. Tănăsescu (1895 – supranumerar), precum și ceilalați preoți parohi; cântăreți: Ion Paicu, Dumitru Preduț, Gh. Istrățescu (1895).

radiolumina logo

 


patriarhia link

 
basilica link

 
radiotrinitas link

 
trinitastv link

ziarullumina link

adreseweb link

 


mbl live


mbl youtube